"A fost ceva spontan. Parcă ne-am găsit. Nu ştiu cum să pun lucrurile... Poate doar aşa: chiar a fost ca o poveste de Crăciun". Andrei Pavel şi Adriana Vărbanciu: neaşteptatul început al iubirii, amintiri din copilărie, instinctul şi adrenalina

25 dec 2018 6946 afişări Tenis
"A fost ceva spontan. Parcă ne-am găsit. Nu ştiu cum să pun lucrurile... Poate doar aşa: chiar a fost ca o poveste de Crăciun". Andrei Pavel şi Adriana Vărbanciu: neaşteptatul început al iubirii, amintiri din copilărie, instinctul şi adrenalina
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

"A fost ceva spontan. Parcă ne-am găsit. Nu ştiu cum să pun lucrurile... Poate doar aşa: chiar a fost ca o poveste de Crăciun. S-a întâmplat frumos", mărturiseşte Andrei Pavel. Pentru că, aşa cum spun şi protagoniştii poveştii noastre, Crăciunul este despre familie, ProSport l-a provocat pe "Cneazul" tenisului românesc la un dialog inedit alături de iubita sa, Adriana Vărbanciu, în care tehnica reverului în lung de linie şi viteza serviciului rămân în plan secund, ca un fundal luminos ce scoate în evidenţă povestea celor doi, pe care, vorba cântecului, "iarna i-a surprins îndrăgostiţi".

Se ştiau de mulţi ani. Iar cuvântul pe care Adriana şi Andrei îl folosesc cel mai des pentru a-şi descrie povestea este din familia lexicală a lui neaşteptat. "Eu cred că aveam 16-17 ani când l-am văzut prima dată, la Centrul Naţional de Tenis. Doar că... am avut drumuri diferite în viaţă", sparge gheaţa Adriana Vărbanciu.  "Nu interacţionam foarte mult, pentru că el era mai tot timpul plecat, era şi o diferenţă de vârstă de 7 ani. Acolo unde mă antrenam şi eu veneau majoritatea jucătorilor, dar el - cel mai rar. Mi-aduc aminte că modelele erau - în sensul că mă uitam des la antrenamentele lor - Dinu Pescariu, Ruxandra Dragomir, Irina Spîrlea, Cătălina Cristea. I-am prins pe toţi. Erau, într-adevăr, modele pentru noi. Pentru că la televizor nu îi vedeai, nu aveai acces la internet sau la atâta informaţie, iar când îi vedeai jucând îţi dădeai seama că e fix unde vrei să ajungi şi tu", spune Adriana, teleportându-ne în timp, pe la finalul anilor '90.

Andrei îşi aminteşte şi el de fata pe care o vedea mai tot timpul la terenurile de tenis, pentru că ea avea în grijă selecţia şi echipele de copii de mingi la defunctul turneu ATP de la Bucureşti, pentru că era iubita lui Răzvan Sabău, pentru că antrena copii - un lucru pe care Adriana l-a iubit dintotdeauna enorm şi în care, şi acum, investeşte mult, lucrând cu micuţii în cadrul Şcolilor Sociale de la Stejarii Country Club. "Prima dată am vorbit mai mult într-un tren, în Germania. Ne-am întâlnit de mai multe ori, dar mai mult de atât nu era", rememorează Andrei Pavel.

Cine a făcut primul pas? Andrei râde. "Bună întrebare. Nu ne aşteptam niciunul să se întâmple. Cred că eu am făcut primul pas". Adriana preia mingea la fileu şi explică: "Cred că aveam nevoie unul de altul şi nu ne-am dat seama. Când ne-am dat seama...", "a fost uşor", o completează fostul număr 13 ATP, ducând mai departe ideea.  "Avem multe lucruri în comun, am trecut amândoi prin viaţă, prin anumite situaţii, amândoi am fost căsătoriţi o dată, avem doi copii şi doi copii, amândoi de prin tenis. Ne place tenisul enorm, vorbim des despre asta. Ne place să ne sfătuim. Eu dacă aş juca sigur aş lua-o pe Adriana ca antrenor. Putem să fim noi. E o lejeritate. N-am sentimentul ăla că dacă eu vreau să fac un lucru o deranjează pe Adriana, sau invers. Ne plac aceleaşi lucruri", accentuează Andrei.

"Am mers tot timpul pe instinct, şi ca jucător, şi ca om. Nu cred că am fost foarte raţional. Multe decizii s-au bazat pe instinct. Jucătorul de tenis Andrei Pavel este, clar, mai îndrăzneţ decât omul Andrei Pavel! Aşa a fost jocul meu, destul de agresiv. Vulnerabili au fost amândoi. Au fost perioade şi perioade. Poate ar fi mai bine să spun că am fost, câteodată, puţin timid, nu vulnerabil. Şi poate eram un pic mai arogant ca jucător, eu aşa simt. Sigur, mi s-a spus şi invers"
Andrei Pavel

Primul Crăciun împreună, dar separat. "Tenisul ne-a format în felul ăsta"

Când Andrei Pavel a pus racheta în cui, în 2009, cheful de ducă, de a călători non-stop şi de a petrece sute de ore în zbor, pe drum, se stinsese. Şi-a spus cuvântul nevoia de a sta. "Chiar am făcut chestia asta, timp de un an, am ţinut o Academie în America, dar după aceea, tot viaţa pe care am avut-o până atunci m-a atras mai mult. Pot să spun, sincer, că îmi place şi îmi lipseşte ceea ce făceam înainte. Îmi place turul ăsta de profesionist, iar acum - ca antrenor. Îmi place, dar ştiu şi că, dacă găsesc locul şi lucrul de făcut cu pasiune şi plăcere, pot să fac şi astfel", punctează constănţeanul.

La final de 2018, dar şi pe mai departe, viaţa este un dute-vino pentru Cneaz. Cum arată zilele de Crăciun? "Pe 22 suntem împreună, eu pe 23 zbor, o să fiu cu copiii în Germania, Adriana - cu copiii acasă. Ne întâlnim la Doha, pe 25. Primul Crăciun nu va fi chiar împreună, dar, poate Revelionul. Sperăm".


Una dintre fotografiile favorite ale celor doi. Foto: Andrei Pavel via Facebook

"Mi-am pierdut 'casa' de multe ori"

Mirosul de acasă şi mirosul de sărbătoare le este uşor străin şi pare, mai degrabă, un mit. "Dacă mă întrebai acum câţiva ani, altul era răspunsul. Dar, cu cât creşti, mirosurile preferate sunt ale persoanei preferate, ale copiilor. Nu e neapărat un loc, cât sunt oamenii. Asta îmi dă căldura de acasă", ia prima cuvântul Adriana. Andrei completează: "La fel răspundeam şi eu. Mi-am pierdut de multe ori locul numit 'acasă', mi-am pierdut 'casa' de multe ori. Pentru mine a fost foarte important la un moment dat şi, destul de recent, mi-am căutat un loc în care să mă simt ca acasă. Mă bucur că l-am găsit aici. Dar casa mea înainte de asta a fost în America, înainte de asta a fost în Germania, înainte de asta a fost la Constanţa. Am trecut prin anumite sezoane, a durat destul de mult până am găsit locul de numit 'casă'. Dar a fost foarte important. Totuşi, casa e acolo unde e familia, unde te simţi tu bine, unde te simţi fericit, nu e un loc. Sportul ne-a învăţat sau, mai bine spus, ne-a format în felul ăsta. Să nu ne ataşăm neapărat de un loc. Însă, pentru mine, a fost foarte important să ştiu unde mi-e locul. Am trecut şi prin mai multe momente în care mi-a fost foarte, foarte greu", explică Andrei Pavel, actualul antrenor al lui Marius Copil.

"Tenisul e un sport individual şi te învaţă să fii pe cont propriu. Noi suntem o familie cu cei din tenis, e o familie mică, dar destul de puternică. Tenisul de învaţă să cazi în picioare, să reglezi emoţiile, ştii să te orientezi la ce ai de făcut în orice moment. Andrei este un model, din toate punctele de vedere. Nu numai ca jucător de tenis. Trebuie să fii un om extraordinar ca să ajungi la performanţe, nu numai în sport, ci la orice îţi propui în viaţă. Şi ca părinte. E un om extraordinar"
Adriana Vărbanciu

"Mă antrenam şi în ziua de Crăciun. Moş Gerilă nu mi-a lăsat niciodată sub brad o rachetă"

Andrei Pavel şi Adriana Vărbanciu accentuează aproape la fiecare zece minute că tenisul i-a adus împreună. Este partea plină a acelui "love" pe care îl auzi de mii de ori pe terenurile de tenis, când scorul este la zero, dar care în acel caz, înseamnă - nimic. Ambii au crescut cu acel love în ureche. Ambii se antrenau până şi în ziua de Crăciun sau de An Nou şi ambii îşi amintesc că marea bucurie a acelor zile era că "se gătea mult şi erau prăjituri în casă".

Pentru Pavel, din Constanţa au rămas puţine amintiri despre Crăciun. "Pe vremea aia, Revelionul era mai mare decât Crăciunul, care nu prea se serba. Era multă mâncare, multe cadouri, sigur, aveam brad, dar nu îmi aduc aminte fiorul - uh, vine Crăciunul, de-abia aştept să văd ce cadouri! Oi fi fost nerăbdător, dar nu ţin minte să fi spus că de-abia aştept să fie pomul plin, sau că a venit Moş Gerilă, cum e acum - să laşi două cookies (n.r. - prăjiturică) pentru Moş Gerilă. În plus, după ce am început cu tenisul, ştiu că la mine era totul despre tenis. Şi de Crăciun, şi după Crăciun îmi plăcea să fiu tot timpul pe teren. Dar nu mi-a adus nicio rachetă de tenis, de Crăciun, Moş Gerilă. Nimic de tenis. Am primit mereu rachetele când îmi trebuiau. Lucrurile care îmi trebuiau la sportul meu le-am primit când mi-au trebuit. Nimic sub brad", priveşte înapoi Andrei Pavel.

Gătitul, muzica şi joaca serioasă

La pasiuni comune celor doi, lista începe cu gătitul. După ce în urmă cu câţiva ani era protagonistul unui cooking show la BRD Năstase Ţiriac Trophy, când în meniu se aflau scoici, "Chef Pavel" explică. "Eu iubesc chestia asta - să putem să gătim împreună, să ne uităm la un serial sau la un film şi să mâncăm bunătăţile pe care le facem. Nu vreau să fiu îngâmfat, sunt o grămadă de restaurante bune în Bucureşti, dar ce găteşti tu nu găseşti nicăieri, mai ales când ne iese cum am vrut noi să ne iasă".

De regulă, ajutat de Spotify, Andrei este şi DJ, însă rolurile s-au inversat recent, când aplicaţia l-a 'trădat' pe Pavel. "Muzica are un rol important. Momentan, şi mixăm. Când gătim, când ne trezim... De la hip-hop la rock, mai vine şi un pic de country music, un pic de muzică românească. Bineînţeles, eu am crescut pe vremea rock-ului şi a heavy metalului chiar, am ascultat destul de mult. Dar acum sunt mai softie", admite Cneazul.

Apoi, vin sesiunile de joacă. "Când suntem singuri reuşim să facem sport împreună. E clar că la tot ce ţine de sport, Andrei are un avantaj, dar nu are voie să mă lase să câştig. Se simte imediat", povesteşte Adriana. Şi atunci, problema e mai mare.

Emoţii de părinţi. "Nu o am în sânge. Adrenalina îmi plăcea foarte mult, îţi dă aripi. Cumva, trebuie să te împaci cu gândul că ceea ce a fost - a fost frumos şi nu o să mai vină. Dar, îţi găseşti un altfel de adrenalină"

Tenisul înseamnă adrenalină. Efort intens, pauză, o nouă repriză de efort intens. Efort, punct, efort, încă un punct. În afara terenului, această adrenalină este greu de replicat. "Cred că noi amândoi suntem nişte persoane calme. Îmi place să fie calm în viaţa privată, să meargă un pic mai moale, nu - trebuie să merg acolo, tre'să merg acolo şi acolo. Asta nu o am în sânge. Tot timpul, viaţa mea de tenis a fost stres, apoi aveam pauzele pe care le făceam, sau, cum e la un concurs - intensitate, apoi te duci să mănânci, masaj, îţi iei timp pentru corpul tău, te uiţi la televizor, îţi iei timpul să te calm down (n.r. - linişteşti). Adrenalina de pe teren nu ai cum să o egalezi. Chiar şi în business. Nu mi se pare că poţi să compari, e altfel de adrenalină. Ceea ce trăieşti tu, ca profesionist, dacă ajungi la un nivel înalt, nici ca antrenor nu vei avea ce ai avut când jucai. Orice sportiv mare poate spune acest lucru. Cumva, trebuie să te împaci cu gândul că ceea ce a fost - a fost frumos şi nu o să mai vină. Dar, îţi găseşti un altfel de adrenalină. Am adrenalină când antrenez pe cineva. De asta îmi place foarte mult să fiu pe stadioanele alea mari".


Vacanţă în doi. Foto: Andrei Pavel via Facebook

Pentru Adriana Vărbanciu, gândul zboară spre copii când aude cuvântul adrenalină, aşa că, înainte de a povesti ea, îl îmbie pe Andrei să o facă. "Când mă uit la fiu-miu, aia se numeşte emoţie de părinte, este tuşa aia, cu totul şi cu totul alta. Când jucai, totul depindea de tine. Adrenalina îmi plăcea foarte mult, îţi dă aripi. Acum, ca antrenor - antrenezi şi speri să fie totul bine - cum e cu Marius Copil. Nu poţi să controlezi nimic, ai emoţii ca antrenor, dar trebuie să le controlezi altfel decât le controlai pentru tine, atunci când erai pe teren. Dar cu propriul copil..."

Adriana intervine şi completează imaginea. "Eu sunt o fire calmă, dar îmi place adrenalina. Şi eu am gustat un pic din sportul de performanţă, nu pot să mă compar nici cu nivelul la care a ajuns Andrei, nici cu perioada cât a jucat, dar, ca junioară, am gustat din asta. Mi-a plăcut foarte mult, îmi place să încerc lucruri. Nu mi-e frică de nimic, chiar dacă nu par aşa. Îmi place adrenalina, îmi plac sporturile extreme. O iubesc, am crescut cu ea. Aveam adrenalină şi când eram cu copiii de mingi. Eram singură cu 60 de copii! Şi ăla era un sport extrem pentru mine!", glumeşte Adriana Vărbanciu. Ea a decis să facă un pas în spate în pregătirea fiului. "Băieţelul meu cel mare joacă tenis, joacă bine, îl susţinem cât putem de mult pe traseul ăsta, atât eu, cât şi Andrei - acum. Îl antrenez pasiv, cât pot.  Activ, face cu fostul meu coleg de la Stejarii, Sebastian Roşeanu, şeful departamentului de rachete. Eu nu văd antrenatul unui copil ca pe o afacere - iau copilul şi îl antrenez ca să facă ceva în viaţă. Vreau să văd că îi place, că-şi doreşte asta. Dacă alege tenisul sau altceva trebuie să fie alegerea lui. Sunt acolo în spate să îl susţin, cât să îl împing să nu renunţe. Pentru vârsta lui, important este să aibă un grup de antrenament, să meargă la competiţii şi nu vreau să îl forţez, vreau să crească natural. Iar eu sper să fiu pur şi simplu un bonus pentru el, când bate mingea cu mine, să aduc un plus cu un sfat - de la mine şi de la Andrei"

  • Andrei Pavel are o fată de 19 ani, Caroline şi un băiat, Marius, de 17 ani, care joacă volei. Adriana Vărbanciu are doi băieţi - pe Matei, de aproape 12 ani, care joacă tenis şi Victor, de 9 ani şi jumătate.

Dimineţile cu un companion nepoftit: durerea. "În Germania este o vorbă - sportul profesionist te cam distruge. Şi, e adevărat"

Dimineţile lui Andrei Pavel mai vin şi cu dureri. De la tenis, acesta fiind preţul plătit pentru pătrunderea în Top 15, pentru cele trei trofee câştigate şi pentru cele peste 500 de meciuri de simplu jucate în ATP (277 victorii, 266 înfrângeri). Îi place când Adriana îi este alături. "Încă sunt probleme la spate, acum s-au mutat şi mai sus, şi mai jos. Urme şi-a lăsat sportul acesta. Având fizioterapeut, antrenor de fizic, oameni care aveau grijă de corpul în ultimii ani ai carierei, mai apoi e greu să mai ai grijă la fel cum ai avut înainte şi corpul 'te face', te anunţă. Azi de dimineaţă (n.r. - în dimineaţa interviului, în urmă cu aproape o săptămână) m-am trezit cu gâtul înţepenit, Adriana m-a ajutat să mă mai moi un pic. Probleme cu cervicalul, probleme cu lombarul. La mine, spatele a fost o problemă mai mult timp, am avut câteva operaţii. În Germania este o vorbă - sportul profesionist te cam distruge. Şi, e adevărat", spune Andrei Pavel.

În cazul unui om al cărui nume a fost sinonim cu unele dintre ultimele victorii ale României în grupa mondială a Cupei Davis (40 victorii în carieră, 22 înfrângeri), te întrebi, automat, care este preţul celebrităţii. O fi simţit vreun moment că povestea lui nu se scrie aşa cum ar fi vrut pentru că e în lumina reflectoarelor?
"Nu, acum sigur nu. Nici când jucam nu m-a afectat chestia asta. Poate şi din cauza faptului că, deşi tot timpul am jucat pentru România, m-am antrenat în Germania, fosta soţie era din Germania, am stat  acolo şi nu am locuit în România tot timpul. M-am mutat în România după ce am încheiat cariera de jucător. Erau alte timpuri. Mi-ar fi plăcut să joc tenis cum am jucat atunci, dar în perioada asta. Nu numai din punct de vedere financiar, dar şi pentru faptul că înainte nu se transmitea mai nimic. Scriau ziarele, dar acum ai tot felul de mass-media şi e mişto, joci undeva şi toată ţara se uită la tine. E o motivaţie incredibilă, dacă stau bine să mă gândesc. Ţin minte că s-a dat meciul meu, la primul turneu ATP pe care l-am câştigat la Tokyo (n.r. - în 1998) şi reţin exact că am sunat acasă, din Japonia, mi-a răspuns maică-mea şi a avut o pauză lungă. Nu înţelegea ce se întâmplă. Spunea - stai, stai, cum? Că mă uit la meci!Nu eşti Andrei! Zic - Alo, mamă, mă auzi? A avut o pauză, nu înţelegea ce se întâmplă. Era de-abia primul set la televizor, eu terminasem meciul de nu ştiu câte ore, dar se spunea că e live partida. Asta era. Acum, cu toate canalele, cu toată televiziunea, e foarte mişto. Dacă aş fi jucat în timpul ăsta mi-ar fi plăcut mult de tot", mărturiseşte Andrei Pavel.

Vis pentru 2018. Club de tenis şi business

Cei doi protagonişti ai poveştii noastre vorbesc din ce în ce mai mult despre proiecte de viitor. Cu experienţa unei Academii în SUA, Andrei Pavel şi-a propus, alături de Adriana Vărbanciu, să facă un prim pas împreună în business şi deja caută nişte terenuri, pentru un club de tenis. "Mi-ar plăcea să fie mai mult un refugiu, o a doua casă. Mi-ar plăcea când vin acasă să mergem acolo, pentru că ne place foarte mult să jucăm. Unii jucători ar putea juca acolo, poate şi juniori", visează constănţeanul. "Apoi, vrem să facem şi un business, pentru că Adriana are experienţă în ceea ce înseamnă Rent a Car şi imobiliare, eu mai puţin, dar vorbim mult despre asta, ar fi super, ar fi păcat să nu încercăm. Apoi, împreună cu ceilalţi jucători, vrem să facem evenimente cu tenisul, meciuri caritabile sau demonstrative. Cu acest superstar de acum  - Simona, cu Marius şi Horia, tenisul e în floare şi ar fi păcat să nu capitalizăm. Sunt o grămadă de copii care vor să joace tenis. Eventual, pe viitor, poate vom face o fundaţie ca să susţinem copilaşii care vor să joace tenis şi nu au posibilitatea. Mulţi se opresc pentru că nu au bani să joace turnee sau să mai continuie antrenamentele. Tenisul e un sport scump. Pe vremea noastră aveai mai multe oportunităţi, dar acum tenisul e un sport în care trebuie să investeşti destul de mult şi încercăm să facem diferite proiecte prin care să strângem fonduri pentru viitorii campioni" spun cei doi, completându-se unul pe altul.

Îi părăsim pe Andreea Vărbanciu şi pe Andrei Pavel, cu a lor poveste de Crăciun, ei fiind gata chiar şi pentru un maraton de filme de sezon. Ar rezista chiar "easy! easy! uşor! Normal! Pâi, dacă ne place să şi gătim, e floare la ureche. Ce mă oboseşte pe mine, a preluat şi România, dar America este campioană de departe, când începe deja, din noiembrie, numai cu muzică de Crăciun. Sunt unele cântece superbe, dar când începi să le auzi non-stop... Ele mă obosesc. Filmele - te uiţi câteva seri. Aş rezista la un maraton, câteva zile. Dar nu din noiembrie :)", trage linie Andrei Pavel.

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.