Campioana olimpică Loredana Dinu şi-a anunţat retragerea

26 dec 2016 2114 afişări Scrima
Campioana olimpică Loredana Dinu şi-a anunţat retragerea

Într-un interviu pentru DolceSport, spadasina Loredana Dinu (32 de ani), campioană olimpică la Rio cu echipa feminină, şi-a anunţat retragerea din activitatate. Cea mai bună sportivă a clubului Dinamo în 2016 e multiplă campioană mondială şi europeană pe echipe şi a început scrima la Craiova, sub îndrumarea profesorului Dumitru Popescu.

Invitată în urmă cu două luni la ProSport LIVE, Loredana a vorbit despre două persoane importante din viaţa sa: soţul său şi tatăl său care, din păcate, a trecut în nefiinţă în urmă cu şapte ani.

Dinu face parte din echipa de spadă feminin, medaliată cu aur la JO de la Rio, iar sportiva a recunoscut că soţul ei, Bogdan, a jucat un rol important în cariera sa: „Lor, soţilor noştri, le este foarte greu. Eu, cu Simona Gherman, am fost mai norocoase. Suntem în Bucureşti amândouă. Simona Pop, fiind din Satu Mare, căsătorită, soţul ei e acolo, ea e, în cea mai mare parte a timpului, în Bucureşti. S-au văzut extrem de rar.

Ana e cu Pavel Popescu, care face polo. Automat şi el are foarte multe deplasări, cantonamente. Cumva am fost norocoasă să-l am alături de mine, pe soţul meu, atunci când mă întorceam în Bucureşti. El a fost cel mai mare susţinător. Eu recunosc, că fără sprijinul lui nu ştiu dacă aş fi reuşit. Ce face Bogdan mi se pare extrem de greu. Tot timpul să stea să aştepte să vin de undeva. Mie mi se pare extraordinar de greu. Noroc că m-a luat aşa. Acum 13 ani ştia care e viaţa mea şi s-a obişnuit, dar e foarte greu să creezi o familie pe un astfel de program. De multe ori lipsesc la momentele importante”.

“Ultima competiţie la care a fost Bogdan a fost Campionatul European. Aş fi vrut să vină cu mine într-un moment în care sunt pe podium. Eu am avut noroc că m-a sprijinit. El a fost cel care m-a ajutat să revin mai repede şi îmi reamintea că eu mă pregătesc pentru JO şi nu pentru competiţia „x”, „y”, „z”. Datorită lui am ajuns să fiu cu capul limpede la Rio”.

Dinu a vorbit şi despre un subiect sensibil din viaţa sa. Tatăl său a încetat din viaţă în urmă cu şapte ani, iar sportiva a rememorat câteva dintre momentele petrecute cu părintele său: „De fiecare dată când aveam competiţie le spuneam părinţilor <<Nu vreau să veniţi!>>. Tata era atât de pasionat şi nu voia ca ceilalţi din sală.... Se lua de adversarii mei. Doar copilul lui este cel mai bun şi este cel mai frumos.

Tata a fost un om al sportului. Până să ne naştem noi, el a făcut culturism de performanţă. Când am apărut noi a lăsat-o mai moale şi după vârsta de 40 şi ceva de ani s-a întors la sală. Iar înainte să se întâmple tragicul accident era aşa într-o stare... Aflase că avea şi diabet de ceva timp şi nu suporta să-i spui că a slăbit. Mergea la sală şi făcea antrenamente mai dure decât cei mai tineri. Tata a iubit extrem de mult sportul. În perioada în care eram cadetă, junioară nu mă lăsa deloc. Mă stresa cu <<Hai la sală! Hai la sală să-ţi dezvolţi muşchiul umărului, să ai mâna puternică>>.

Îmi voia binele. Informaţia de la el o primeam, dar nu conştientizam, deoarece, la vremea aceea, nu făceam atât de multă pregătire fizică. Mai mult eram cu spada şi nu mai aveam timp de altceva. El s-a ţinut de mine. Mi-a părut atât de rău că nu l-am ascultat. Pe parcurs m-am mai maturizat şi l-am mai înţeles. Am fost la sală cu el, mi-a dat sfaturi, îmi făcea program, dar în momentul în care venea într-o sală de scrimă, toată lumea trebuia să ţină cu mine. Nu suporta gândul că părintele altui copil ţinea cu propriul copil. A fost o persoană care a iubit sportul”.

"Preferam să rămân o anonimă, dar el să trăiască"

Cei care fac culturism preferă echipamentul mai strâmt. Şi de multe ori avea momente în care se îmbrăca în colanţi, iar tata avea nişte picioare extrem de bine conturate şi era extrem de bine proporţionat. Era extrem de atent la alimentaţie, mai atent decât mine. Era fecioară, nu ştiu dacă avea vreo legătură, dar a avut o voinţă extraordinară. Întâmplător, când s-a accidentat la serviciu la picior a început să sculpteze. Tata a fost exemplul meu.

După ce el nu a mai fost printre noi, cariera mea, pe plan sportiv, a căpătat un avânt. Cumva m-am gândit că trebuie să ţi se întâmple ceva rău ca mai apoi să urmeze ceva bine. Dacă m-ai intreba, aş fi prefera să rămân o anonimă şi să trăiască în continuare, dar nu am putut alege. Ne lipseşte enorm. S-au împlinit şapte ani de când nu mai este, dar tot ce le spun celorlalţi e să se bucure de ai lor şi să-i preţuiască. De asta îmi pare rău, că nu i-am preţuit mai mult. Sunt conştientă că ei ştiau că-i iubesc, nici nu se pune problema, dar aş fi vrut să-i arăt şi mai mult.

Eu, când mergeam la sală să-l salut, intram în sală şi ce crezi că făcea el. Vorbea cu ceilalţi din sală despre mine sau despre sora mea. El ne lăuda în continuu. Noi am fost viaţa lui”, a declarat Loredana Dinu.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.