Tincu a fost ales în cea mai bună echipă a Cupei Mondiale din Noua Zeelandă: "Mândru că sunt român"

7 nov 2011 1502 afişări Rugby
Tincu a fost ales în cea mai bună echipă a Cupei Mondiale din Noua Zeelandă: "Mândru că sunt român" Tincu a fost ales în cea mai bună echipă a Cupei Mondiale din Noua Zeelandă: "Mândru că sunt român"

De aproape două luni, numele României apare constant în coloanele presei internaţionale sportive. Cuvinte pozitive, de laudă, o asociere de termeni un pic neobişnuită pentru felul în care România a fost percepută în plan extern în ultima perioadă. Totul, datorită unui singur om: Marius Tincu, căpitanul naţionalei de rugby a României.

Cupa Mondială de rugby din Noua Zeelandă a devenit istorie, însă ecourile ei nu s-au stins. Iar printre cei care continuă să anime valoroasa competiţie se numără şi un român: Marius Tincu. Inclus de specialişti în echipa ideală a grupelor, deşi România s-a întors fără victorie, taloneurul de 33 de ani a primit aprecierea majoră: a fost ales de presa britanică în cea mai bună echipă a Cupei Mondiale, alături de şase neo-zeelandezi, trei francezi, patru galezi şi un australian.

Campion al Franţei cu Perpignan în 2009, singurul român ce a dat eseu Noii Zeelande, la Cupa Mondială din 2007, omul meciului cu Scoţia, în debutul Cupei Mondiale din acest an şi jucătorul român care s-a regăsit în toate clasamentele superlativelor ale competiţiei din Noua Zeelandă sunt doar câteva dintre bornele pe care Marius Tincu le-a presărat în cv-ul său impresionant. Un tip care nu trăieşte însă din amintiri, după cum mărturiseşte, de o modestie specifică marilor campioni, jucătorul născut la Vânători (jud. Iaşi) a vorbit despre rugby, familie, sacrificii, laude şi dorinţe.

Marius, ai fost ales în cea mai bună echipă a Cupei Mondiale. Ce înseamnă pentru tine?
Este un lucru pozitiv pentru rugbyul românesc. Pentru mine e o satisfacţie, însă este important ca rugby-ul românesc să iasă în evidenţă, să se vorbească despre noi de bine. Cred că România are foarte mult de câştigat ca imagine, pentru că se vorbeşte de românul Marius Tincu, nu de jucătorul lui Perpignan sau de Tincu care evoluează în Franţa.

Eşti singurul jucător ales în cel mai bun XV care face parte dintr-o naţiune "minoră"...
E o surpriză. Nu ştiu care au fost criteriile întocmirii acestei echipe, însă ce ştiu sigur e că lumea din Noua Zeelandă a apreciat România. E adevărat că nu am avut victorii şi nu ne-am îndeplinit obiectivul, însă prin ceea ce am arătat în meciul cu Scoţia, cred că ne-am câştigat respectul tuturor pentru că avem o grămadă puternică şi am fost capabili să jucăm de la egal la egal cu o naţiune majoră.

Care e cea mai frumoasă amintire din Noua Zeelandă?
Meciul cu Scoţia. Tot ce a însemnat acel meci, înainte de a intra pe teren, apoi ce s-a întâmplat pe teren şi după meci. Poate unii dintre băieţi nu şi-au dat seama despre ce însemnătate a avut acel meci, însă a fost un moment mare pentru noi.

Presa britanică spune că ori ce câte ori vorbeşti tu promovezi rugby-ul...
Este normal ca toată viaţa să promovez acest sport, el m-a făcut să fiu cine sunt, datorez totul acestui sport, iar toţi cei care îl practică o fac cu plăcere şi onoare. Sper ca şi băieţii să îşi dea seama că au ajuns undeva tocmai datorită acestui sport şi să nu uite niciodată de unde au plecat.

Ziarul irlandez Independent vorbeşte despre tine ca despre un erou. Tu te consideri un erou?
Nu, nici gând. Aş fi un erou dacă aş putea schimba faţa rugby-ului românesc, pe când el e tot în suferinţă.

Dacă ai avea o superputere ce ai face?
Aş încerca să schimb mentalitatea tuturor, să învăţăm să dăm mai mult pentru rugby, putem face asta, însă nu vrem, preferăm să stăm într-o stare de comoditate, să ne ocupăm mai mult de ce fac alţii decât de ce facem noi. Ne place să criticăm, să protestăm, dar rareori cineva vine cu soluţii. Apoi aş încerca schimba structura rugby-ului, felul în care este organizat. Sunt sigur că se încearcă şi acum să se schimbe ceva, însă nu toţi rugbiştii trag în aceeaşi direcţie.

De ce se întâmplă asta?
Pentru că s-a schimbat mult gândirea, acum toţi cer înainte să dea ceva. Eu întotdeauna am dat şi apoi am primit, am primit chiar cât nu mă aşteptam, niciodată nu am făcut ceva gândindu-mă la ce foloase sau la cât aş putea obţine la final. Trebuie să fii mândru că joci, să fii demn de tricoul pe care îl porţi, să dai tot ce ai mai bun şi la timpul potrivit va veni şi răsplata.

Ce crezi că ar trebui făcut ca rugbyul să revină la ce era odinioară?
Să fie mai mult promovat în şcoli, şi să existe centre de formare în toate judeţele, ar trebui mai mulţi bani investiţi.

"De la părinţi am învăţat să apreciez munca"

Care e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru rugby?
Familia mea. Pe tata l-am îngropat în 10 zile şi pe mama, bătrână şi bolnavă, o văd o dată pe an. Am ştiut ce am vrut în viaţă, am ales ce era mai bine pentru mine, însă e foarte greu ca la 22 de ani să laşi familie, prieteni şi să pleci în altă parte, să fii un necunoscut şi să iei totul de la zero. Am avut şi multe satisfacţii, e drept, însă depărtarea de familie e cea mai grea.

Marius, vorbeşti de părinţi. Ce datorezi copilăriei tale?
Am crescut la ţară, e totul diferit de ce viaţă au copiii mei, azi. Am avut o copilărie frumoasă, am crescut într-o familie unită, unde exista mult respect. Mama şi tata au muncit pământul şi de la ei am învăţat să muncesc, să nu fug de muncă, să nu dau înapoi în faţa greutăţilor, să ştiu ce vreau în viaţă şi să lupt pentru a realiza.

Ai trei fetiţe. Cum e Marius Tincu, părintele?
Iubitor. Sunt foarte apropiat de fetele mele, îmi place să stăm cât mai mult timp împreună, să facem diferite lucruri, să ne jucăm. Majoritatea timpului îl petrec în cantonament şi atunci când sunt acasă vreau să fiu cu ele.



Unde te vezi peste 10 ani?
Grea întrebare. Sincer, nu prea ştiu pentru că sunt la final de carieră, va trebui să iau nişte decizii, însă îmi doresc ca familia mea să fie sănătoasă, oriunde ne-am afla atunci sau orice am face.

E greu să fii căpitan?
Sunt din zodia Berbec, îmi place să conduc, să iau decizii, să îmi asum aceste decizii. Niciodată nu mi-a fost frică să ies în faţă şi să vorbesc deschis.

Care e diferenţa dintre Marius Tincu jucătorul şi Marius Tincu căpitanul?
Când nu eşti căpitan îţi vezi numai de jocul tău, însă atunci când eşti căpitan trebuie să îi faci pe toţi băieţii să înţeleagă, să tragă în acelaşi sens, să le arăţi calea, să îi ajuţi să creadă în ea.

Spuneai mai demult că nu trăieşti din amintiri. Cum reuşeşti asta?
Trebuie să dovedeşti de la meci la meci că eşti cel mai bun. Nu te poţi gândi la trecut pentru că rişti să vină alţii din urmă şi să te depăşească şi te trezeşti că rămâi cu amintirile.

Care a fost cel mai greu moment din rugby?
Când m-am operat de hernia cervicală. Am stat şapte luni şi mă gândeam tot timpul că niciodată nu voi mai putea face sport de performanţă.

"Cetăţenia franceză nu schimbă ce simt"

Ce simţi când se cântă imnul?
Multă mândrie şi satisfacţie. Este greu să fii acolo, deşi sunt mulţi cărora li se pare că este uşor. Mă gândesc de multe ori la câte am lăsat în urmă şi câte am trăit ca să ajung în momentul în care se aude imnul.

De ce nu ai refuzat niciodată naţionala?
Pentru că nu am avut ideea asta că nu mai vin. Am avut şi eu momente de criză, dar întotdeauna satisfacţiile au fost mari şi am mers mai departe. Nu îi condamn pe cei care nu vin, au şi ei problemele lor, trebuie vorbit cu ei şi ascultaţi.

Marius, te consideri un bun român?
Da. Încerc să rămân cât mai apropiat de ţară, mă interesează ce se întâmplă acolo, nu doar în sport, ci în întreaga societate. În plus, de fiecare dată în Franţa am reprezentat România, niciodată nu am ascuns că sunt român, am vorbit deschis despre asta şi mă mândresc că vin din România.

Cum eşti tratat în Franţa?
Bine. Eu mi-am căutat tot timpul de treabă, nu am avut probleme, am fost la locul meu. Sunt conştient că sunt şi oameni care mă judecă şi îmi atribuie judecăţi cu care nu am nicio legătură, însă încerc să fac abstracţie. Realitatea e că e greu să trăieşti printre străini, e mai uşor să stai acasă, să nu suferi de nimic, să ai totul acolo.

Are dublă cetăţenie

Cum promovezi tu România în Franţa?
Vorbesc cu toată lumea, încerc să le explic că România nu e aşa cum se vede acolo. Am colegi care au jucat în România şi le-au plăcut Bucureştiul, viaţa de noapte, atmosfera, mâncarea. Lucrurile acestea pozitive trebuie scoase în evidenţă.

Ai şi cetăţenia franceză. La ce te ajută asta?
Îmi este mai uşor cu toate formalităţile pe care le am de făcut în Franţa. Dacă nu ai cetăţenie, pentru un lucru banal trebuie să te plimbi destul de mult, pe când aşa e mai simplu. Eu m-am născut român şi o să mor român, un simplu act nu va schimba asta.

Care este cel mai profesionist antrenor cu care ai lucrat la naţionala României?
Bernarnd Charreyre, pentru că el lucra pe detalii. Pleca de la ideea că toată lumea ştie rugby şi lucra pe chestii de fineţe, pe sistemul de joc. Mulţi am progresat cu el, ne-a influenţat foarte mult şi tot datorită lui mulţi jucători au ajuns în Franţa, printre care şi eu.

Care este cel mai frumos meci cu România?
Cel din toamna anului trecut, de calificare la Cupa Mondială, cu Uruguay. A fost un meci cu 6.000 de spectatori, a venit şi mama la meci, apoi la final am aflat că a născut şi soţia mea. Totul a fost incredibil!

Dar tu ai jucat cu Perpignan şi în faţa a 50.000 de spectatori...
Uite, vezi, aici greşim noi, că începem să comparăm. În România au avut o cu totul altă însemnătate acei 6.000 de oameni care au venit să se ne susţină. Am jucat în ţară cu 300 de oameni în tribună, sau au fost meciuri în care spectatori erau familiile noastre şi câţiva prieteni. Când vezi la un meci 6.000 de oameni care au venit să te încurajeze, e un sentiment uriaş.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.