Povestea lui "Abraham Lincoln", românul chemat de urgenţă la Cupa Mondială de rugby. Ce s-a întâmplat când şi-a ras mustaţa, cine i-a provocat ameţeli şi cum a ajuns la Oscar. Nistor, fără secrete

30 sep 2015 3136 afişări Comentează şi tu Rugby
Povestea lui "Abraham Lincoln", românul chemat de urgenţă la Cupa Mondială de rugby. Ce s-a întâmplat când şi-a ras mustaţa,  cine i-a provocat ameţeli şi cum a ajuns la Oscar. Nistor, fără secrete
  • România a pierdut primele două partide din grupa D de la Cupa Mondială, cu Franţa (11-38) şi cu Irlanda (10-44). Următoarele meciuri al României sunt cu naţionala Canadei, la 6 octombrie, de la ora 18.45, la Leicester, şi cu reprezentativa Italiei, la 11 octombrie, de la ora 16.30, la Exter.

"Este visul oricărui jucător să ajungă la Cupa Mondială din Anglia", declara Vlad Nistor, în urmă cu patru luni, la un reportaj ProSport. Dorinţa rugbystului din Gura Humorului s-a îndeplinit. Mai târziu, dar s-a îndeplinit. După accidentarea lui Ovidiu Toniţă "Autobuzul din Carpaţi", staff-ul României de la Cupa Mondială de rugby l-a chemat de urgenţă în Anglia pe sportivul care şi-a cizelat tehnica la celebra Academie de la Castres. Ovidiu Toniţă a suferit o luxaţie la un deget de la mâna stângă şi nu va mai putea juca la Cupa Mondială, fiind înlocuit în lot cu Vlad Nistor, a anunţat, marţi, site-ul oficial al Federaţiei Române de Rugby.

REPORTAJ CU VLAD NISTOR SCRIS DE MIRELA BASESCU ÎN PRO SPORT, în urmă cu patru luni

În vârstă de 21 de ani, Vlad Nistor a debutat la naţionala de seniori în urmă cu doi ani, într-un meci la IRB Nations Cup, cu Rusia. Jucătorul originar din Gura Humorului a fost căpitanul tuturor echipelor de juniori,  a urmat tradiţia familiei în sportul cu balonul oval, iar la 18 ani avea să ia singur drumul Franţei pentru un contract cu Academia de Rugby a celor  de la Castres Olympique, ce tocmai câştigase titlul la seniori în TOP 14, unul dintre cele mai puternice campionate din Europa. Colegii îl alintă "Abraham Lincoln", datorită asemănării cu personajul istoric, primele antrenamente de rugby s-au lăsat cu plecare acasă, iar acum se află în faţa celei mai mari provocări sportive, aceea de a prinde lotul României  pentru Cupa Mondială din Anglia. "Este visul fiecărui jucător să-şi reprezinte ţara la Cupa Mondială, îmi doresc să joc, să fiu acolo, ar fi pentru mine o experienţă incredibilă, mai ales că sunt tânăr. Vreau să profit de şansa care mi s-a dat, să arăt că merit să fiu în lot, că pot ajuta echipa pe teren. Trebuie să muncesc mult mai mult individual ca să ajung acolo, însă voi lupta pentru acest lucru", punctează Vlad, cu hotărâre.

A fost format la Academia de la Castres
Este printre primii jucători pe care îi remarci pe teren. Şi nu datorită gabaritului impresionant (1,92 si 105 kg) sau a înfăţisării originale, ci a unei tehnici individuale mai rar întâlnite la un jucător român atât de tânăr. O maturitate şi o prezenţă în jocul deschis care impresionează şi care nu rezonează cu cei 21 de ani pe care îi are. Pe teren zâmbeşte puţin, vorbeşte şi mai puţin şi este permanent în urmărirea balonului. Vlad Nistor este considerat unul dintre cei mai talentaţi şi promiţători rugbişti români. Aprecieri care au venit în urma evoluţiilor cu naţionalele de juniori şi au crescut după cei trei ani petrecuţi la Academia de formare de la Castres. "Practic eu am crescut cu balonul de rugby în mână, toată copilăria mi-am petrecut-o aproape de acest sport. Nu a fost nimic nou pentru mine să intru pe teren şi să joc. Poate contactele un pic mai dure de la început au fost o noutate pentru că nu te aştepţi să fie chiar aşa", începe firul povestirii. Îşi caută cu atenţie cuvintele şi vorbeşte calm, cântărind parcă toate sensurile vorbelor pe care le spune.


"Concurenţa să prinzi echipa e foarte mare. Toţi muncim şi încercăm să dăm totul pe teren. Nu m-am gândit niciodată cât trebuie să muncesc. Am ales rugbyul şi ştiu că fără muncă zilnică nu ai cum să reuşeşti în ceea ce-ţi propui"

Vlad Nistor


Rugby-ul, moştenire de familie
Cel care i-a îndreptat paşii spre acest sport a fost tatăl său, Florin Nistor, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi antrenori de copii şi juniori din Moldova. Cu tatăl antrenor de rugby şi fratele mai mare, Andrei, care practica deja rugbyul, alegerea lui Vlad nu putea fi alta, chiar dacă începutul a fost mai greu.  "Cred că aveam 5 sau 6 ani când am mers la primul antrenament, ca să văd despre ce e vorba. Însă băieţii erau mai mari, mi-am luat câteva placaje, am plecat ameţit de acolo şi când am ajuns acasă i-am spus tatei că rugbyul nu e pentru mine", zâmbeşte el.  A stat departe de teren doar doi ani, după care s-a reîntors, şi mai ambiţios. "Am început să văd meciuri la televizor, prietenii mei jucau, toată lumea de lângă mine vorbea de rugby. Era greu să stai departe. Adevărul e că o dată ce pui mâna pe balon, nu mai ai scăpare. Sunt un tip ambiţios şi m-am întors pentru a-mi arăta că pot face absolut tot ce îmi propun", explică apăsat. O maturitate timpurie în gândire care avea să îl ajute în toate deciziile de mai târziu. Pe lângă pasiunea pentru rugby a tatălui, a preluat şi postul pe care acesta evoluase ca jucător, linia a treia.

"Tata a fost un antrenor aspru, care nu m-a menajat"
Au urmat mii de ore de antrenament, cantonamente şi primele meciurile la naţionala de juniori. Faptul că l-a avut antrenor chiar pe tatăl său nu i-a uşurat niciodată situaţia, aşa cum am fi tentaţi să credem. "Tata a fost un antrenor aspru, care nu m-a menajat. Atunci îmi era greu şi nu înţelegeam de ce e aşa de dur cu mine, acum însă îi mulţumesc pentru tot", spune Vlad. Seriozitatea şi rigurozitatea în pregătire, respectul pentru valorile tradiţionale, mândria de a purta tricoul României, au fost primele lucruri învăţate acasă, în familie.  "Să fiu modest, să ascult pe toată lumea, de la antrenor, la preparator fizic, să nu păcălesc sportul pentru că mă păcălesc pe mine, sunt cuvintele tatălui pe care le port tot timpul în minte. A fost sfatul cu care am păşit în rugby şi cel după care intru în fiecare zi pe teren", dezvăluie acesta. De câte ori vorbeşte de familie ochii căprui i se luminează şi în glas i se simte emoţia. În 2011, pe când se afla cu România la Europenele de U18 din Franţa a fost  remarcat de oficialii mai multor cluburi din Hexagon, aflaţi în căutare de tinere talente. Un an mai târziu, Lyon şi Castres şi-l disputau pe puşti. "Am ales Castres pentru că ei au făcut primii oferta şi pentru că ştiam că e un club de tradiţie în Franţa", spune el.

 

"Este o mândrie pentru mine selecţia în echipa României pentru că sunt un jucător tânăr şi faptul că sunt aici îmi dă încredere în mine şi mă motivează suplimentar în pregătire, dar mă ajută  să şi cresc în valoare", Vlad Nistor


Franţa între antrenamente, alimentaţie şi comunicare
În 2012, Vlad a  promovat Bac-ul, şi la 18 ani a luat viaţa în piept de unul singur, într-o ţară unde nu ştia nici limba şi nici ce îi va aduce viitorul. "Cel mai greu a fost să învăţ franceza, să mă obişnuiesc la tot ce înseamnă stilul francez, de la mâncare, la mentalitate, la joc. Transferul în Franţa mi-a schimbat viaţa pentru că dacă era să rămân în România aş fi trecut direct la seniori, acolo însă am putut să joc cu cei de vârsta mea, să cresc treptat ca să pot fi pregătit pentru prima echipă", povesteşte el. Îşi însoţeşte cuvintele cu gesturi largi şi uneori îşi trece maşinal, mâna peste barbă. O înfăţişare dură la prima vedere care nu reuşeşte să ascundă însă trăsăturile încă, copilăreşti.

În Franţa a profitat din prima clipă de şansa care i s-a oferit, iar progresele au început să se vadă repede, de la echipa de U19 a Academiei fiind trecut la cea de U23.  Învaţă ce înseamnă profesionalismul în sport  şi pregătirea pe care trebuie să o faci de unul singur pentru a te autodepăşi şi a  da totul pe teren.  "Am început să am o viaţă mult mai profesională, mă trezeam dimineaţa, mergeam la antrenament, făceam tehnică individuală foarte mult, lucruri ce m-au ajutat să mă dezvolt ca jucător, dar şi ca persoană. Pe lângă antrenamente aveam foarte multe discuţii despre alimentaţie, despre viaţă, despre comunicare personală. Totul era foarte strict, bine planificat şi am înţeles repede că trebuie să îmi gestionez cât mai bine timpul, pentru că doar de mine depinde viitorul pe care mi-l voi face. Au fost şi momente mai grele, la început, dar eram obişnuit cu munca şi îmi spuneam tot timpul că nimic nu e imposibil când îţi doreşti ceva", dezvăluie el. Contractul semnat doar pentru an s-a prelungit pentru încă un sezon şi apoi, încă o dată până, în 2016.

Debut la 19 ani pentru România
La un după ce a început să joace în Franţa a venit şi prima convocare la naţionala de seniori. Abia împlinise 19 ani şi era un record de vârstă în condiţiile în care jucătorii din pachetul de înaintare debutează în prima echipă când ating o anumită maturitate. "Nu mă aşteptam să fac pasul atât de repede la naţionala mare, nu credeam că o să mi se ofere şansa să joc pentru seniori , la 19 ani. Visul meu a fost dintotdeauna să ajung aici, să joc pentru România, pentru ţara mea", spune el. Debutul a fost chiar în cadrul competiţiei ce are loc acum la Bucureşti, dar care în 2013 avea denumirea de IRB Nations Cup. Prima prezenţă în tricoul cu frunza de stejar i-a dedicat-o fratelui său, Andrei, ce evoluează în SuperLiga Naţională de Rugby, la U Cluj. "Am o relaţie specială cu el, suntem foarte apropiaţi, mă gândesc tot timpul la el,  vorbim foarte mult, ne încurajăm. Andrei a crezut foarte mult în mine, încă de la început", spune mezinul familiei Vlad. România câştiga atunci partida, cu 30-20, puştiul de 19 ani marca un eseu, însă nu a fost validat pentru că a venit după un înainte al românilor.  "Debutul la naţională a fost cel mai frumos moment al carierei mele, de până acum . Eram atât de emoţionat încât nu-mi amintesc nimic din acel meci. Nu-mi venea să cred că voi juca alături de cei cărora  cu puţin timp înainte veneam şi le ceream tricourile, după meci", spune el.


"Vlad este un jucător tehnic, abil, valoros în jocul deschis. A progresat foarte mult în ultimul timp şi cred că în doi, trei ani are şanse mari să joace în Top 14, prima ligă din Franţa "

Mihai Macovei, căpitanul României


Vlad Nistor s-a alaturat Stejarilor la Cupa Mondiala

Vlad Nistor, jucatorul echipei de U23 a Academiei de Rugby Castres, a facut astazi primul antrenament cu #Stejarii, la Cupa Mondiala. El a fost chemat in locul lui Ovidiu Tonita, accidentat. "Pentru mine este o presiune in plus sa inlocuiesc cel mai experimentat jucator, dar sunt aici si vreau sa ajut echipa cat pot mai bine. Cupa Mondiala a fost visul meu de cand eram mic", spune Vlad. #RugbyRomania #RWC2015 #OaksArmy

Posted by romanian rugby federation on Wednesday, September 30, 2015

Vrea să ajute România să câştige turneul de la Bucureşti
Vlad Nistor este aproape de a face pasul în cel mai puternic  campionat european, Top 14, în Franţa,  însă a rămas tipul modest care pleca de la Gura Humorului pentru a-şi crea propriul destin. Refuză să fie numit cel mai bun sportiv al generaţiei lui şi ocoleşte cu grijă cuvintele mari. "Niciodată nu m-am considerat cel mai bun şi de câte ori am intrat pe teren m-am gândit că pot da peste cineva care e mai bun decât mine şi asta mă ajută foarte mult în pregătire. În rugby cred că nimeni nu gândeşte despre el că e cel mai bun dintre colegii lui, ci că este acolo pentru a-şi ajuta colegii. Nu m-am gândit că aş putea fi vârful unei generaţii, e periculos să ajungi să crezi lucrurile astea pentru că poţi să ai surpriza să cazi într-un fel de autoadmiraţie", frapează, încă  o dată, prin sinceritate. Ia meci cu meci pentru a creşte şi a-şi atinge obiectivele pe care şi le propune. Duminică, în finala cu Argentina Jaguars, jucătorul echipei Castres de U23 crede în şansa României de a câştiga trofeul.  "Va fi un meci greu, dar numai prin astfel de jocuri poţi creşte. Suntem încrezători în noi, în şansa pe care o avem şi ne dorim să repetăm jocul bun făcut cu Namibia. Cred că dacă vom respecta planul de joc şi vom reuşi să alternăm jocul între compartimente, iar grămada şi tuşa vor merge bine, vom da spectatorilor un meci frumos. Argentina e puternică pe grămada, ca şi noi şi joacă mult balonul, din toate zonele. Sper să facem un meci deschis, spectaculos", spune acesta. Un ultim meci la competiţia de la Bucureşti, însă un prim pas spre competiţia din Anglia.

 

"Abraham Lincoln" de România
Încă din primul cantonament cu naţionala de seniori, Vlad Nistor s-a ales cu o poreclă inedită, Abraham Lincoln. Nu doar din cauza bărbii ce aminteşte de importantul om politic, ci şi a asemănării fizice. "La un moment dat am venit fără mustaţă la o reunire a lotului şi colegii mi-au făcut o poză, au scos de pe net o fotografie cu Abraham Lincoln, au ajuns la concluzia că semănăm şi aşa mi-a rămas porecla", se amuză acesta. Şi-a lăsat barbă pentru că a fost o dorinţă de când era la juniori, fiind de părere că acest lucru îl va face să pară mai matur şi mai dur pe teren. Acum  s-a obişnuit cu această înfăţişare şi îi este greu să renunţe la ea. "Întotdeauna mi-a plăcut să schimb ceva, să fac ceva nou. Copil fiind mi se părea că aşa, cu barbă, sunt mai de temut pe teren, însă până la urmă respectul adversarilor ţi-l câştigi nu prin înfăţisare, ci prin ceea ce joci", încheie el.

Abraham Lincoln a fost unul dintre cei mai mari preşedinti ai Statelor Unite ale Americii. Lincoln a condus SUA în timpul Războiului Civil,  a conservat Uniunea (statele din Nord şi cele din Sud) după acest conflict, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal şi a modernizat economia. A fost asasinat pe 14 aprilie 1865 şi a murit o zi mai târziu.


Vlad NISTOR CV

  • Are 1,92 m şi 105 kg
  • S-a născut pe 26 martie 1994
  • A fost component şi căpitan al echipei naţionale a României de U17, U18 şi U19, cu care a evoluat la trei campionate europene şi a jucat 16 meciuri
  • A primit "Oscarul" rugbyului românesc pentru cel mai bun junior  în anul 2012
  • Are un frate Andrei (25 de ani), care joacă rugby la Universitatea Cluj, în SuperLigă. Acesta evoluează pe postul de centru
  • Îşi doreşte să îl întâlnescă pe teren pe neo-zeelandezul Richie McCaw,  unul dintre cei mai buni jucători de linia a treia din istorie
  • În timpul liber îi place să joace fotbal şi tenis şi să se uite la filme
  • Are 15 selecţii în echipa României pentru care a debutat în 2013
Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.