MARIUS TINCU: "Actualul sistem din rugby-ul românesc nu-i integrează pe foştii internaţionali"

4 apr 2009 83 afişări Rugby
MARIUS TINCU: "Actualul sistem din rugby-ul românesc nu-i integrează pe foştii internaţionali" MARIUS TINCU: "Actualul sistem din rugby-ul românesc nu-i integrează pe foştii internaţionali"

Cu trei eseuri marcate la Cupa Mondială din 2007, inclusiv cel care a adus o victorie muncită (14-10) în faţa Portugaliei, Marius Tincu este astăzi unul dintre rugbyştii reprezentativi ai echipei naţionale. Component al echipei franceze USA Perpignan, aflată pe locul 2 în prima ligă (Top 14), talonerul român a ţinut să-şi exprime punctul de vedere în ceea ce priveşte participarea internaţionalilor din Hexagon la meciurile echipei naţionale.

ProSPORT:
Ai citit ceea ce a spus Sorin Socol?

MARIUS TINCU: Da. Şi în mare parte sunt de acord cu afirmaţiile lui Sorin. Mă refer în primul rând la disponibilitatea noastră, a rugbyştilor români din Franţa, de a veni la acţiunile echipei naţionale. S-a vehiculat ideea că noi nu mai vrem să venim, ceea ce nu este adevărat.

ProSPORT: De altfel, tu mi-ai declarat după Cupa Mondială că vei veni, fiind vorba de echipa ţării tale. Ai şi jucat în meciul cu Georgia, din 2008. Apropo, atunci ai fost folosit flanker. Ai marcat un eseu şi ţi s-a reproşat că am primit o încercare din vina ta... Or, dacă stau bine să mă gândesc, reuşita ta anula eventuala ta eroare.

MARIUS TINCU: Da, aşa e. Vezi, eu recunosc atunci când greşesc. Atunci însă, Ellis Meachen m-a folosit în linia a treia, iar eu joc taloner, în linia întâi. Cu Georgia s-a spus că am luat un eseu pentru că nu am placat un adversar. În sfârşit, nu are rost să mai vorbim despre asta. A fost. A trecut.

ProSPORT: Aşadar, tu vei veni dacă vei fi chemat la naţională. Mai ales că ţi-ai ispăşit şi acea suspendare dictată în Cupa Europei şi pe care tu ai contestat-o. Vei veni în orice condiţii? Socol a cerut angajarea unui antrenor străin cu nume la naţională.

MARIUS TINCU: Şi eu, şi cred că mulţi dintre colegii mei români care joacă în Franţa, îşi doresc să facă performanţă la naţională. Avem o carte de vizită. Jucăm la cluburi cu nume. Nu ne dorim să ne facem de râs. Avem şi noi mândria noastră. La naţională e nevoie de un antrenor care să impună respect. De fapt, e nevoie de un staff tehnic, de la preparator fizic până la manager. Dacă ar fi străini, dintr-o ţară cu rugby dezvoltat, fireşte, ar fi foarte bine. Pot să fie chiar şi români, pentru că avem antrenori şi în străinătate. La naţională au mai fost şi astfel de cazuri. Mă refer la Harry Dumitraş, în perioada lui Bernard Charreyre, când echipa României a fost respectată.

ProSPORT: Şi Adi Lungu, la naţionala de juniori, în 2000-2001. Iar acum este Mihai Bucos, la naţionala U18 care va participa la Campionatul European din Franţa.

MARIUS TINCU: Da. Bine, să nu fiu înţeles greşit. Eu nu-mi permit să cer un anumit antrenor, ca jucător. Însă pot să pretind ca acest antrenor să mă convingă că el nu a acceptat acest post pentru că nu avea altceva de făcut sau pentru a sta în cantonamente cu echipa României. Iar pentru a mă convinge trebuie să vină cu nişte performanţe obţinute înainte. Eu solicit pe cineva care să mă convingă din start că este un profesionist. Apropo. La începutul anului, când a fost întâlnirea dintre rugbyştii români din Franţa şi reprezentanţii FRR, George Straton, Daniel Mitrea şi Gheorghe Vărzaru, i-am întrebat un lucru... De ce nu se face nimic pentru ca foştii internaţionali de rugby, atât din ţară, cât şi din Franţa, să fie integraţi în structurile Federaţiei? Eu, de când practic acest sport, văd la Federaţie cam aceleaşi persoane. În Franţa, de pildă, când pun ghetele în cui internaţionalii sunt cooptaţi în conducerea unor cluburi, la Federaţie. La noi nu se întâmplă aşa. Bine, nu suntem toţi ca Mihai Vioreanu, care a ajuns medic la Dublin, în Irlanda, însă cred că putem să ajutăm rugby-ul românesc după ce ne lăsăm de performanţă. Să-i dăm înapoi după cunoştinţele şi experienţa pe care le-am acumulat în străinătate. Or, dacă te gândeşti puţin, vei înţelege că dacă un rugbyst român din Franţa se retrage mâine nu are de ce să se întoarcă acasă, în rugby-ul românesc. Pentru că nu şi-ar găsi locul acolo. Eu voi mai juca patru ani, să zic. Şi apoi ce voi face? Probabil că voi rămâne în Franţa, aşa cum au mai făcut mulţi alţi români.

ProSPORT: E o problemă de sistem în rugby-ul românesc. Şi o parte din vină o au şi cluburile, care nu mişcă nimic în sensul adoptării profesionismului adevărat. 

MARIUS TINCU: Eu nu am nimic de împărţit cu nimeni din rugby-ul românesc. Să fie clar. Pe mine mă deranjează că nu s-a făcut tot ceea ce era posibil pentru ca naţionala, de pildă, să conteze în ultimele meciuri pe cei mai buni rugbyşti români. Nu am nimic nici cu jucătorii din ţară. Şi eu am fost ca ei. Şi eu am plecat în Franţa fără să mă sprijine nimeni. Am jucat într-o divizie inferioară şi am muncit mult pentru a ajunge la Perpignan. S-a văzut însă în ultimele meciuri că jucătorii din ţară nu au încă experienţa necesară pentru a face faţă singuri, fără cei din Franţa. Mie îmi pare enorm de rău că m-am accidentat la meciul cu Toulouse şi n-am putut veni să joc în Georgia.

ProSPORT: Crezi că este încă posibilă calificarea la Cupa Mondială din 2011?

MARIUS TINCU: Nu numai că este posibilă, dar este şi obligatorie această calificare. Dacă se va face o naţională puternică, în care să joace cei mai buni rugbyşti ai momentului, calificarea va fi obţinută. A spus-o şi Sorin Socol. Dacă se consideră că noi nu suntem utili sau dacă se constată că nu suntem în formă, că nu jucăm la cluburile noastre, atunci corect este să ni se spună în faţă. Eu, Tincu, nu sunt atât de idiot să cer să joc la naţională dacă trec printr-o perioadă proastă, dacă fac tuşa la echipa de club. Repet, noi, jucătorii din Franţa, nu avem niciun interes să ne facem de râs fie jucând prost la naţională, fie pierzând meciuri cu România. Calificarea la Cupa Mondială din 2011 este obligatorie pentru că altfel International Rugby Board se va întreba de ce am regresat în condiţiile în care anual ne ajută cu bani... Există riscul ca rugby-ul românesc să piardă aceşti bani. Şi atunci va fi o mare problemă. 

ProSPORT: Apropo, ai jucat pentru XV-le Preşedintelui în meciul cu Barbarians francezi?

MARIUS TINCU: Nu. Am fost selecţionat, însă n-am putut evolua. Adică aş fi putut să joc cinci-zece minute, căci eu aveam pauză obligatorie după accidentare până sâmbătă, inclusiv, iar meciul a fost duminică. Nu puteam însă să joc atunci, când cu o zi înainte România a avut partida din Georgia.

ProSPORT: Am văzut că nu eşti inclus în grupul celor 22 de jucători cu care Perpignan va aborda meciul cu Mont-de-Marsan, de mâine.

MARIUS TINCU: Sunt accidentat. Am o problemă la piciorul stâng, la gambă. Nu este ceva grav. Voi reveni curând pe teren.

ProSPORT: Şi neozeelandezul Carter este accidentat. Cum este să ai un asemenea coleg? Bănuiesc că primeşte şi un salariu mai mare decât cel al celorlalţi jucători. Există invidii la voi pe tema asta?

MARIUS TINCU: Normal că e un privilegiu să joci în aceeaşi echipă cu Carter. E un profesionist adevărat şi oricine are de învăţat de la un asemenea rugbyst. Legat de salariu, eu cred că îl merită cu prisosinţă. Şi asta deşi e accidentat şi nu va juca până în iunie. Ceea ce e păcat pentru noi. Cu el în echipă aveam şanse mari să câştigăm titlul în Franţa. De ce spun că-şi merită banii? Păi nu vă închipuiţi câţi bani a făcut Perpignan numai vânzând tricouri cu numele lui Carter pe ele... Să-l invidieze cineva? Nu cred. Nu am simţit invidie la nimeni. Aici suntem profesionişti. Negociem fiecare un contract, iar dacă ne convine îl semnăm. Important este ca fiecare să fie mulţumit. Nu stă nimeni să se uite că are altul mai mult.
 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.