Povestea omului care vede lumea de sus: "Paraşutismul e un sport psihologic. Dacă nu simţi frica, nu înseamnă că eşti curajos, ci doar că eşti nebun"

11 iun 2014 1170 afişări Alte Sporturi
Povestea omului care vede lumea de sus: "Paraşutismul e un sport psihologic. Dacă nu simţi frica, nu înseamnă că eşti curajos, ci doar că eşti nebun"
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA
  • "Paraşutismul este un mod de viaţă" a povestit pentru ProSport Alexandru Nicolau, chiar din zona de aterizare amenajată sâmbătă, în parcul Izvor, cu ocazia celei de-a treia ediţii a Cupei Red Bull Ordinul Smaranda.

Alexandru Nicolau este campion mondial de juniori la paraşutism, în proba de aterizare la punct fix. Are 23 de ani, dintre care 20 şi i-a petrecut în apropierea aeroportului, în zgomot de elice. Paraşutismul este o tradiţie în familia Nicolau. Darce înseamnă sportul în sine? Care sunt senzaţiile trăite în timpul zborului? "Saltul în sine, cu căderea liberă, tot ce înseamnă salt... e incredibil", spune Alexandru. "Totul pleacă din capul tău. E un sport psihologic, nu te baţi direct cu adversarii. dacă tu reuşeşti să mergi cât de bine poţi, vei fi acolo, în frunte", îşi descrie el sportul în care a devenit cel mai bun, în 2010.

În proba sa, aterizările reuşite sunt departajate de centimetri, scopul fiind de a atinge, după o cădere de la 1500 de metri sau mai mult, o ţintă de 2 centimetri, amplasată în mijlocul unui covor dotat cu senzori care transmit instantaneu rezultatul. "Paraşutismul este numit sport extrem, dar la ora actuală este cel mai sigur dintre sporturile extreme datorită echipamentului care a evoluat foarte mult", a punctat pentru ProSport un paraşutist cu peste 1000 de lansări, 30 de ani de experienţă, membru al Echipei Nationale de Lucru Relativ pe Cupolă, pentru care paraşutismul este "un sport, un hobby şi un job... de weekend".

Sportul părinţilor, lecţiile părinţilor

"Paraşutismul este un sport în familie, tatăl meu şi mama mea s-au cunoscut făcând paraşutism, aici la Bucureşti, la Clinceni", aşa începe povestea lui Alexandru "Andy" Nicolau, care continuă: "Am mers cu tatăl meu de mic, a fost o inspiraţie şi mi-a plăcut. Mi-am zis că vreau să fac asta tot restul vieţii." Primul zbor al lui Alexandru a venit la o vârstă foarte fragedă, Ramiro Nicolau luându-l cu el în avion, atunci când îşi executa propriile salturi. "Tatăl meu sărea şi eu rămâneam în avion şi veneam jos... şi îi ziceam <<Ce tare!>>". Apoi, primul zbor cu paraşuta, singur, a venit la 16 ani.

Pentru fiecare concurs, sportivul român contează mult pe sprijinul părinţilor: tatăl îi este antrenor, iar mama înţelege exact ce înseamnă concursul. "Mama a făcut paraşutism, are vreo câteva sute de salturi, dar s-a lăsat. Acum este asistentă medicală, dar susţinerea e la fel de mare pentru că ştie ce înseamnă sportul. Nu ştiu ce aş fi făcut dacă nu ar fi sărit şi ea cu paraşuta, cum ar fi reacţionat", admite tânărul, care adaugă repede "cel mai important este că nu am fost presat să fac paraşutism pentru că familia face asta. Am mers acolo şi pur şi simplu am spus da, vreau să fac şi eu asta". Astfel, "paraşutismul a devenit un stil de viaţă, pentru că în sport e ca în viaţă. Trebuie să ştii să stai în viaţă, să te descurci, asta am învăţat de la părinţii mei, Ramiro şi Maria".

Antrenat de tatăl său, ca la tenis

Alexandru Nicolau este antrenat de tatăl său, care merge alături de el la fiecare concurs, peste tot. "Este atât de important să ai un antrenor full-time, care este tot timpul lângă tine. Când am nevoie de informaţii, le am acolo, la îndemână. Pe măsură ce evoluezi, ajungi să ţi se pară că poţi să faci orice. Atunci trebuie să ai un om lângă tine care să te domolească, să îţi spună <<mai încet!>>, <<deschide mai sus!>>, <<fă aia, fă aia>>. Fiind atât de apropiat, a fost persoana perfectă pentru ca eu să nu am niciodată nicio problemă la paraşută sau la cădere, din punct de vedere tehnic", se mândreşte campionul mondial al juniorilor. Antrenamentele depind de vreme mai mult decât în oricare sport. Primăvara şi vara, antrenamentele ţin de dimineaţă până seara.

"Vrem să ne antrenăm cât mai mult şi să fim cât mai buni", susţine Alexandru Nicolau. Până la 15 salturi pe zi ajunge să facă Alexandru, acesta fiind unul dintre ingredientele care l-au dus în vârf. Zilele libere lipsesc, însă revanşa vine iarna. Când tot nu poate sta departe de sport, şi, de plăcere, face schi, snowboard, patinaj, un "restart după un sezon încărcat".


"Emoţii sunt tot timpul. Emoţii, frică... există tot timpul. Singura diferenţă între un om care sare pentru prima dată şi unul care sare de mii de ori este controlul,  cu mult antrenament reuşeşti să te controlezi foarte bine. Dacă că nu simţi frică, nu înseamnă că eşti curajos, ci doar că eşti nebun. Trebuie să simţi frica, să treci peste ea şi să faci totuşi acel lucru"

Alexandru Nicolau, campion mondial de paraşutism juniori


Articol de CEZARA PARASCHIV

Fotografii: CEZARA PARASCHIV

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.