INTERVIU | Şi-a văzut împlinit visul american şi a făcut carieră în poloul mondial. Iosep, liderul selecţiilor în naţională, actual antrenor la Dinamo: "Fac ceea ce mi-am dorit în sportul pe care-l iubesc ca în prima zi"

27 feb 2015 1666 afişări Polo
INTERVIU | Şi-a văzut împlinit visul american şi a făcut carieră în poloul mondial. Iosep, liderul selecţiilor în naţională, actual antrenor la Dinamo: "Fac ceea ce mi-am dorit în sportul pe care-l iubesc ca în prima zi" Foto: Andreea Alexandru 7 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/8246/13884963/2/iosep-1-by-andreea-alexandru-resize.jpg

ProSport a stat de vorbă cu antrenorul echipei de polo Dinamo, Andrei Iosep, unul dintre pilonii naţionalei timp de mai bine de un deceniu. Stângaciul cu bolte învârtite şi-a pus amprenta pe evoluţia României la CE 2006 (loc 4) şi CM 2005 (loc 6), dar şi pe calificarea la Jocurile Olimpice din Londra, perioadă strălucitoare a unei reprezentative care alături de naţionala de handbal au câştigat prestanţă pe toate meridianele lumii. Cel poreclit de către colegi „Calu’” a vorbit despre începutul carierei sale şi de ce a ales poloul, transferul în străinatate, perioada petrecută la echipa natională, experienţa avuta în Statele Unite ale Americii alături de Cosmin Radu, dar şi de noua postură de antrenor la clubul din Şoseaua Ştefan cel Mare.

  • Dinamo a terminat sezonul regulat pe locul 4, cu 53 de puncte şi s-a calificat în play-off.
  • În semifinale va întâlni gruparea CSM Oradea, confruntare care se dispută după sistemul cel mai bun din 5 partide
  • Primele meciuri au loc pe 4 şi 5 aprilie
  • În cealaltă semifinală se vor întâlni Steaua şi Sportul Studenţesc

Salut Andrei, ne-ai putea spune pentru început cum de ai ales jocul de polo pe apă?
Tatăl meu, fost jucător de volei, nu însă la nivel înalt, mi-a insuflat plăcerea de a face sport. Am fost iniţiat de el în volei şi tenis de masă - el fiind un jucător decent în ambele sporturi. De asemenea, fiind un mare “devorator” şi de alte sporturi, mergeam împreună în aproape fiecare week-end la un adevărat maraton: fotbal, baschet, handbal, volei, rugby, atletism, hochei pe gheaţă şi polo. Am rămas fascinat de ultimele două sporturi visând la o carieră de profesionist. După ce am practicat înotul doi ani de zile, fără succes însă, a fost facută o selecţie pentru echipa de polo în şcoală. Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am prezentat la antrenamentele “piticilor” lui Dinamo evoluând pănă la sfârşitul carierei de jucător la acelaşi club in ţară.

Ştiu că ai jucat până în anul 2001 la Dinamo cu care ai câştigat titlul şi Cupa României de cinci ori la rând între 1995-2000. Din 2001 ai facut pasul afară, cum a fost pentru tine acest pas?
Prima tentativă a fost în 2000. Aflându-mă cu echipa naţională într-un turneu în Statele Unite, am primit o ofertă tentantă din partea Univertaţii Pepperdine. Eram extrem de încântat şi decisesem să dau curs acestei şanse de a studia şi de a juca polo pe coasta Californiei, în Malibu. Din păcate, chiar în acel an s-a decis ca în Campionatul Universitar să nu poata evolua jucători mai mari de 24 de ani.

Şi ce s-a întâmplat?
Cum eu în acel moment aveam 23 de ani, însemna ca Universitatea să-mi poata oferi bursa doar 2 ani de zile, urmând ca eu să platesc următorii 2 ani. Acest lucru era imposibil ţinând cont de taxele care erau percepute de Universitatea din Pepperdine, în jur de 45.000 de dolari. Foarte dezamăgit de faptul că nu am putut pleca peste Ocean, eram hotârăt să-mi continui cariera în străinătate. Pe plan intern câştigasem tot ce era posibil şi simţeam că am nevoie de o altă provocare pentru a evolua din punct de vedere profesional. Aşa am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri oferta celor de la Roma Pallanuoto, primul club la care am evoluat în străinătate. În total au fost 13 ani petrecuţi la cluburi din Italia, Spania, Croaţia, Ungaria şi Statele Unite.

Ai debutat la echipa naţională la 20 de ani şi eşti lider în clasamentul all time al selecţiilor, cum au fost aceşti ani pentru tine?
Au fost 16 ani intenşi cu multe satisfacţii: punctul culminant fiind participarea la Jocurile Olimpice de la Londra, dar şi câteva dezamăgiri mari. Aş aminti ratarea calificării la Jocurile Olimpice de la Beijing, ratarea unei medalii la o competiţie majoră, fiind foarte aproape la Campionatele Europene din Belgrad 2006 sau finalul carierei la echipa naţională.

La început ai spus ca ai fost entuziasmat să joci în America şi uite totuşi că această dorinţă ţi s-a îndeplinit pănă la urmă. Cum a fost să-ţi vezi visul devenit realitate?
O oportunitate extraordinară primită din partea lui New York Athletic Club de a evolua în echipa lor la turneul final al campionatului american, în vara anilor 2011 şi 2013. Pe lângă faptul că am reuşit să câştigăm ambele ediţii la care am participat, am avut ocazia să joc alături de jucători fabuloşi şi să cunosc persoane deosebite - antrenori, manageri - din cadrul acelui club cu care am rămas în contact şi acum.

Anul acesta ai renunţat la postura de jucator şi ai ales o carieră de antrenor. Cum te simţi acum în noua postura de antrenor şi care este obiectivul pentru anul acesta?
E un lucru total diferit şi infinit mult mai greu decât cariera de sportiv. Atunci când eşti sportiv, trebuie să ai grijă doar de tine şi să urmezi indicaţiile antrenorului tău. Ca şi antrenor, responsabilitatea este mult mai mare şi trebuie să gestionezi un grup numeros de aproximativ 25-30 de persoane. Nu este un lucru uşor, dar mă consider un tip norocos ţinând cont că fac ceea ce mi-am dorit în sportul pe care-l iubesc la fel de mult ca în prima zi. În luna august a anului trecut am acceptat oferta clubului la care m-am format, după experienţa reuşită şi unele rezultate decente cu naţionala Marii Britanii. Obiectivele în acest an sunt formarea şi creşterea unor jucători tineri pe care clubul Dinamo să se poata baza peste 3-4 ani şi de asemenea, ridicarea nivelului jucătorilor mei din acest sezon cu 15-20% faţă de evoluţia lor în campionatul precedent. Dacă prin această evoluţie a elevilor mei vom reuşi să ocupăm şi un loc pe podium la sfârşitul campionatului, ar fi ceva fantastic.

O ultimă întrebare. Acum eşti antrenor. Ai putea să ne explici pe ce se bazează poloul modern, aici mă refer la picioare, duritatea jocului şi poziţionare în bazin.
Poloul din ziua de astăzi este clar mult mai dinamic, foarte intens, sportivii trebuie să fie excelenţi inotători. Cu forţa mare şi viteză pe trenul inferior. Se joacă mult mai mult la intercepţie şi nu mai este acceptat wrestling-ul care se vedea în apă în urmă cu cinci ani.

Andrei Iosep

  • 1995-2001:Dinamo Bucureşti (alături de care a câştigat campionatul Romaniei, dar şi Cupa României de 5 ori:1996, 1997, 1998, 1999, 2000)
  • 2001-2002: As Roma (Italia)
  • 2002-2007: C.N.Mataro (Spania)
  • 2007-2008:  Mladost Zagreb (Croaţia, echipă cu care a câştigat campionatul Croaţiei si a acces în Final Four-ul Cupei Campionilor)
  • 2008-2009:T-Mobile Honved (locul 3 în campionatul Ungariei)
  • 2009-2010:Latina Pallanuoto (Italia)
  • 2010-2013:Waterpolo Navarra (Spania)
  • 2013-2014:Dinamo
  •  2011,2013:New York Athletic (câştigator al campionatului american)
  • Echipa Naţionala a României:
  • Debut în anul 1995 la Sopron, Ungaria
  • 424 de meciuri (cel mai selecţionat jucător all-time) şi 509 goluri marcate

 


Interviu realizat de Valentin Olteanu

 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.