Evoluţia României la JO 2016 = falimentul sportului! Pentru prima dată în ultimii 64 de ani, România nu are nici un "aur" la individual

22 aug 2016 7819 afişări JO 2016
Evoluţia României la JO 2016 = falimentul sportului! Pentru prima dată în ultimii 64 de ani, România nu are nici un "aur" la individual Foto: Dorin Chioţea (Realitatea TV)
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

Jocurile Olimpice de la Rio s-au încheiat cu o medalie în ultima zi pentru România, obţinută de Albert Saritov la lupte libere, dar cum nu se poate mai prost în istoria participărilor, cel puţin după Al Doilea Război Mondial. Delegaţia tricoloră a ocupat locul 47 în clasamentul pe naţiuni, dezastrul sportului românesc fiind total. Unul, de altfel, prefigurat!

Pentru prima dată în istorie, începând cu Helsinki 1952, România nu se mai poate indentifica în lume cu un campion olimpic la individual, medalia de aur fiind adusă de o echipă – spadă feminin. Chiar dacă la ultimele ediţii numărul campionilor a fost în scădere, a existat de fiecare dată cel puţin 1-2 sportivi care şi-au pus amprenta asupra Jocurilor Olimpice.

În 2004 au fost Cătălina Ponor, Monica Roşu şi Camelia Potec, în 2008 au fost Constantina Diţă, Sandra Izbaşa şi Alina Dumitru, în 2012 a strălucit din nou Sandra Izbaşa, dar a fost şi ediţia lui Alin Moldoveanu. Mai mult, la Rio, niciun sportiv român – probe individuale – nu s-a apropiat de medalia de aur, Gabriel Sîncrăian şi Albert Saritov fiind totuşi la ceva distanţă de campionii olimpici. Rezultatele sunt o consecinţă a faptului că fabrica de campioni ai României a intrat la rândul ei în faliment, vizibil la câţiva ani distanţă după ce a fost falimentată şi întreaga industrie a ţării. Absolut toate lucrurile sunt într-o dependenţă totală, fie că vorbim de sport, industrie, sănătate, învăţământ, etc.

  • Sportivii români au obţinut o medalie la 3.966.477 de locuitori!

Din datele prezentate mai sus, un aspect iese în evidenţă. La fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice, cel puţin o gimnastă a fost vedeta delegaţiei tricolore. În 2004 a fost Cătălina Ponor, în 2008 şi 2012 România a defilat cu Sandra Izbaşa. Dar şi înainte de 2004 situaţia a fost asemănătoare, dacă nu chiar şi mai bună, gimnastele şi-au dovedit măestria în această disciplină: Nadia Comăneci (1976-1980), Ecaterina Szabo (1984), Daniela Silivaş (1988), Lavinia Miloşovic (1992), Simona Amînar (1996-2000), Andreea Răducan (2000).

La Jocurile Olimpice de la Rio, statistica a fost dată brusc peste cap şi nu în sensul pozitiv. De fapt, eşecul s-a arătat încă de la Mondialul din 2015, când echipa feminină nu a mai prins Top 8 care i-ar fi asigurat calificarea directă. Şi a fost total încă din primăvară, în recalificări, când nu a mai prins nici zona locurilor 9-12. Am asistat practic la cea mai bruscă cădere din istoria sportului românesc, de pe podium la Londra să nu mai prinzi nici locul 12 în mai puţin de 4 ani. Au mai fost şi alte echipe care au fost în vârf şi apoi au dispărut, cum ar fi naţionalele masculine de handbal şi volei, dar prăbuşirea a fost mai lentă.

Gimnastica a alimentat România la fiecare ediţie cu cel puţin 2-3 medalii, iar faptul că la Rio nu a obţinut nimic s-a răsfrânt automat şi asupra evoluţiei întregii delegaţii. Practic, după 16 zile de concurs, căderea României ca naţiune în clasamentul pe medalii a fost la fel de dureroasă, de pe locul 27 la Londra, unde oricum s-a considerat că a fost una dintre cele mai slabe ediţii, până pe locul 47!

Bine, nu trebuie pus tot eşecul de la Rio în cârca gimnasticii. Acum, după ce tragem linie, constatăm că numai anumite discipline şi-au făcut treaba. Tenisul şi luptele (revenite pe podiumul olimpic după 24 de ani) au ieşit pe plus, dar şi în aceste cazuri rezultatele au venit în anumite conjuncturi. Horia Tecău şi Florin Mergea s-au format ca echipă în urmă cu vreo 15 ani, în timp ce la lupte medalia de bronz a venit în urma unei naturalizări. Scrima şi halterele s-au menţinut la un nivel decent, în cazul spadasinelor putând vorbi şi de o nouă şcoală românească (singura din tot sportul românesc care pare că funcţionează), în timp ce canotajul, prin barca de 8+1, a evitat o situaţie aproape similară cu cea de la gimnastică.

Cum a terminat România în clasamentul pe medalii începând cu Montreal 1976

  • 1976 Montreal (27 medalii)       locul 9
  • 1980 Moscova (25 medalii)       locul 7
  • 1984 Los Angeles (53 medalii) locul 2
  • 1988 Seul (24 medalii)               locul 8
  • 1992 Barcelona (18 medalii)     locul 14
  • 1996 Atlanta (20 medalii)          locul 14
  • 2000 Sydney (26 medalii)          locul 11
  • 2004 Atena (19 medalii)             locul 14
  • 2008 Beijing (8 medalii)             locul 17
  • 2012 Londra (9 medalii)             locul 27
  • 2016 Rio (5 medalii)                    locul 47

Dezamăgirile la Rio au fost, alături de gimnastică, atletismul, handbalul şi judo, în timp ce kaiac-canoe a ”comis-o” grav înainte ca întrecerile să pornească.

Lucrurile sunt cât se poate de grave pentru sportul românesc, iar măsurile trebuie luate în următoarea perioadă. Probabil că anumiţi conducători ar trebui să facă un pas în spate, unii după ce şi-au dovedit ”abilităţile” manageriale, alţii după ce au făcut compromisuri, dar oricum lucrurile nu se vor rezolva neapărat prin demisii! România are probleme grave de sistem, de organizare, de mobilizare. Are nevoie de proiecte pe termen scurt, mediu şi lung, are nevoie de legi, are nevoie de a-şi respecta angajamentele pentru că de multe ori a funcţionat după principiul ”lasă, că merge şi aşa!”. Situaţia pare imposibilă cu un mediu politic corupt şi indiferent, dar cine va reuşi să mişte lucruri devine erou!

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.