România nu-şi permite azi un schior de talie mondială, chiar dacă l-ar primi gratis

22 feb 2014 3019 afişări JO 2014 Soci

România nu-şi permite azi un schior de talie mondială, chiar dacă l-ar primi gratis

Material publicat în ediţia tipărită săptămânală ProSport, distribuită în fiecare marţi, împreună cu Ziarul Financiar.

  • Un sportiv care şi-ar dori să facă un sezon de la capăt la coadă în Cupa Mondială de schi alpin ar avea nevoie de cel puţin 150.000 de euro pe sezon. Edit Miklos, născută în România, dar reprezentantă a Ungariei la JO de la Soci, a plecat din ţară când a simţit că nu mai poate progresa cu bugetul avut la dispoziţie

Edit Miklos (25 ani) s-a clasat pe locul 7 în proba olimpică de coborâre, din cadrul întrecerilor de la schi alpin. Rezultatul este ieşit din comun, având în vedere că sportiva a început activitatea şi a crescut pe pârtiile din România. Chiar excepţional dacă în ecuaţie este ataşată şi istoria participărilor noastre la Jocurile Olimpice. În cele 21 de ediţii desfăşurate până la Soci, niciun reprezentant nu a urcat mai sus de locul 20 la schi alpin. Rezultatele de top au fost înregistrate de Virgil Brenci, în proba de slalom a JO din 1972 de la Saporro (Japonia), şi Mihaela Fera, la combinata alpină de la Lillehammer (1994).
Există însă şi o parte proastă a rezultatului obţinut de Edit Miklos, s-a contabilizat în dreptul Ungariei. Sportiva, născută la Miercurea Ciuc, a decis să reprezinte ţara vecină din 2011. Iar de atunci participă constant în Cupa Mondială şi chiar punctează. În sezonul actual, sportiva ocupă locul 33 în lume în ierarhia coborâtoarelor, cea mai bună performanţă fiind consemnată în Franţa, la Val’Isere - locul 12.

Federaţia de Schi şi Biatlon primeşte 700.000 euro de la MTS

Cazul a stârnit controverse zilele trecute pe tema „evadării“ sportivei în Ungaria. O idee din tot ce s-a vehiculat a atras însă atenţia. Faptul că România, la bugetul pe care îl are federaţia de profil, nu-şi permite în acest moment să ţină un sportiv de talia lui Edit Miklos, nici dacă ar fi oferit gratis. Concret, pentru un schior care ajunge să participe constant la etapele de Cupă Mondială, bugetul se ridică la cel puţin 150.000 de euro. Adică peste 20% din suma pe care Federaţia Română de Schi şi Biatlon o primeşte anual de la Ministerul Tineretului şi Sportului (n.r. în jur de 700.000 de euro).

Condiţie pentru un schior străin, să se pregătească numai afară

Ca şi tenisul, schiul alpin este o disciplină scumpă, în condiţiile în care atleţii se află într-o permanentă mişcare în timpul unui sezon. Există însă o diferenţă majoră între cele două sporturi, care încarcă şi mai mult nota de plată a unui schior. Ca să ajungă un sportiv de top, sportivii de la alpine sunt obligaţi să se pregătească numai afară, încă din vară. Este de fapt o regulă de bază. Cantonamentele încep în primă fază în Argentina şi Chile, pe gheţari, apoi din toamnă în Europa, Austria fiind cea mai la îndemână destinaţie. „Cine vrea să ajungă sus trebuie să stea tot timpul în Austria, să fie lângă lumea bună a schiului, să se pregătească în condiţii optime“, spune Ioan Nan, fost reprezentant al României la JO de la Vancouver. În România, unui schior i-ar fi imposibil să progreseze din mai multe motive. În primul rând, iarna vine în general destul de târziu, când sezonul este deja început. Apoi, pârtiile din ţară nu au acelaşi grad de dificultate. Nu în ultimul rând, nu există nicio pârtie pe care sportivii să se antreneze în linişte, pe care să monteze fanioane, toate sunt la dispoziţia turiştilor. Schiorii de performanţă nu au prioritate nici măcar la transport pe cablu.

Un antrenor costă cel puţin 4.000 de euro pe lună

Cantonamentele efectuate în afara ţării „consumă“ doar o parte din bugetul unui sportiv. Asigurarea unui staff tehnic este un aspect la fel de important. „Un schior din topul mondial are permanent câte trei-patru antrenori în spate. Pe o coborâre, care însumează 2-3 kilometri, ai nevoie de absolut toţi, care se plasează în diferite puncte ale cursei. Doar unul este principal, iar ceilalţi - ajutoare. Probabil că unul dintre ei este şi service-man. Stafful este completat cu un masor şi un psiholog, cine îşi permite“, ne detaliază Ioan Nan. Antrenorii provin în general dintre foştii sportivi, fiecare are un CV în spate. Şi nu sunt deloc ieftini. „Niciun antrenor nu ia mai puţin de 4.000-5.000 de euro la acest nivel. Iar contractele se încheie în general pe câte 2-4 ani, în care sportivul impune obiective“, susţine şi Florin Cristea, fost antrenor la lotul olimpic al României. De remarcat faptul că sezonul de iarnă începe în octombrie şi se termină în martie, astfel că numai bugetul pentru echipa tehnică ajunge la cel puţin 50.000-60.000 de euro. Problemele dintre Edit Miklos şi federaţia română de profil au pornit tocmai de la angajarea unui antrenor străin.

În Cupa Mondială s-a dus grija echipamentului

Preţurile la echipamentele sportive nu sunt nici ele de neglijat. Numai pentru un set complet, se pleacă de la câteva sute de euro şi se ajunge până la aproximativ 3.000 de euro. Totuşi, pentru un sportiv care ajunge în Cupa Mondială, materialul sportiv nu mai reprezintă chiar o bătaie de cap. La acest nivel, sponsorii au un rol important, îi echipează pe schiori din cap până în picioare. „În lumea civilizată nu există problema echipamentului, nu te mai preocupă câţi bani ţi-ar trebui ca să te «îmbraci». Managerii se ocupă de toate detaliile, sportivul are un singur lucru de făcut, să se pună pe schiuri şi să meargă la muncă. Până la urmă, schiul alpin este job-ul lor“, afirmă Ioan Nan.

Puse cap la cap toate aceste cheltuieli, România nu pare capabilă să susţină un asemenea proiect. Nu are tradiţie la nivel de rezultate, federaţia nu dispune fonduri suficiente în condiţiile în care trebuie să asigure activitatea la cinci sporturi, iar oamenii de afaceri care investesc în domeniul hotelier sau în domeniul schiabil nu s-au arătat interesaţi să se promoveze şi prin intermediul unui sportiv care să performeze în Cupa Mondială. Acestea fiind datele, „evadarea“ schioarei Edit Miklos într-o altă ţară este explicabilă.

8 perechi de schiuri au sportivii de mare performanţă în „bagaj“, câte două perechi la fiecare probă.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.