Zorro fără mască! Rareş Dumitrescu a vrut să se retragă după JO 2008, dar Mihai Covaliu l-a întors din drum

30 iul 2012 382 afişări JO 2012
Zorro fără mască! Rareş Dumitrescu a vrut să se retragă după JO 2008, dar Mihai Covaliu l-a întors din drum

Rareş are master în marketing sportiv
De şase ori a vizionat Rareş filmul Mihai Viteazu - preferatul său din cinematografia românească

În 2010, Rareş a stat şase luni pe margine după o intervenţie chirurgicală dificilă la cartilagiul rotulei piciorului drept

Sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90. Braşov, una dintre platformele importante ale sportului românesc. Un puşti brunet cu gleznă fină arestează mingea de fotbal şi pune în aplicare, pe bitumul gri, tot ce a învăţat pe ecranul televizorului. Fotbalul îl provoacă, dar ideea că nu poate decide singur soarta unui meci nu-i dă linişte zi şi noapte. Ursitoarele îi şoptiseră că urmează să fie cel mai bun, iar micul Rareş pune mâna pe masca potrivită. "La scrimă mi-am găsit un loc unde să pot demonstra că sunt cel mai bun. M-a atras pentru că nu există contact fizic, e un sport de curaj, spectaculos şi bărbătesc", şterge praful de pe amintiri campionul României.

Lecţia lui Cova

Antrenori de seamă şlefuiţi sub bagheta profesorului Rohvony îl iau de mână şi îl trec strada spre marea performanţă. Impresioanează la toate categoriile de vârstă, e luat sub aripa protectoare a lui Mihai Covaliu şi începe să polarizeze atenţia scrimei mondiale. Iar din 2005, odată cu bronzul european la CE, survine urcuşul. Devine candidat la medalie olimpică în 2008, dar ratarea sferturilor îl răvăşeşte total. Vrea să se lase, dar Cova, asemenea vechilor luptători japonezi, îi predă o sabie plină de semnificaţii. Pe un tăiş străluceşte povestea ţesută de poigneul lui Mihai şi de toţi marii maeştri ai României. Pe celalălt se distinge mesajul: continuă tradiţia! A fost scânteia care i-a aprins din nou dorinţa. Ce urmează?

Liniştea i-o aduc fetiţa Andra şi soţia Dana

Rareş ia aur cu echipa şi argint la CM din 2009, râde, cântă şi dansează, dar o intervenţie chirugicală la rotula genunchiului îl scoate şase luni de pe planşă. Era al doilea mare hop din carieră, unul păstrat acum doar în calendarul amintirilor personale. Vă mai întrebaţi poate cu ajutorul cui a mai trecut Rareş peste toate obstacolele. Sau Zorro, pentru că aşa preferă să i se spună atunci când prietenii îl înţeapă cu un "Băi, Dartagnan!".
Liniştea într-o viaţă plină de zbucium i-o aduc fetiţa, Andra (2 ani), şi soţia sa, Dana. "Vorbesc mult cu ele la telefon, pentru că ne vedem rar. Dana se chinuie să crească fetiţa, cu ajutorul părinţilor mei şi cu ai ei. Vă daţi seama, nu e ca şi cum aş fi eu acasă", continuă dinamovistul. Şi n-o să vă vină să credeţi ce-l mai linişteşte pe performerul nostru: sporturile cu motor. "Aş vrea să practic cât mai multe, dar nu vreau să risc, pentru că sunt periculoase". Într-o zi de iulie a anului 2012, puştiul care ţinea mingea pe picior mai primeşte un semn că a făcut în copilărie alegerea corectă. Şi-a urmat visul de a fi cel mai bun. Şi a reuşit! Aseară, printre cei mai buni sabreri ai lumii.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.