Handbalul românesc a intrat în cea mai fierbinte perioadă a sezonului atât în întrecerile interne, cât și la nivelul primelor reprezentative. Implicit, subiectele fierbinți s-au înmulțit. Calendarul foarte condesat în această ultimă parte, organizarea competițiilor, arbitrii și întârzierea apariției Ligii Profesioniste de Handbal sunt câteva din temele care au născut discuții. ProSport a stat de vorbă cu președintele FRH, Alexandru Dedu, despre toate aceste probleme.
Discuțiile au plecat de la faptul că în întrecerile din România se desfășoară cele mai multe meciuri din Europa, motiv pentru care în acest final de sezon o echipă poate ajunge și la 10 partide într-un interval de 24 de zile – cazul HC Odorhei. „Se vorbește despre condensarea sezonului competițional, acest lucru s-a făcut cu un scop și nu neapărat de Dedu. Au fost niște Comisii Tehnice, au fost niște lucruri înaintate sub forma unui proiect, s-a prezentat și motivația din spate. Handbalul, ca să existe, la fel ca toate sporturile în general, trebuie să fie prezent în viața publică. Acest lucru o să se vadă în viitorul foarte apropiat: când nu ești prezent, când nu ești aproape de spectatori, o să dispari ca sport sau o să fii foarte mic ca însemnătate. Dorința și focusul meu este pe spectator. Cu cât suntem mai prezenți în absolut tot ce înseamnă viață publică, în primul rând prin meciuri de echipă națională, meciuri de cupă, meciuri de Ligă, cu atât lumea o să se focuseze pe noi, o să devenim interesanți. Copiii acelor oameni o să apară în handbal, partenerii noștri vor veni pentru că suntem prezenți și avem clientul final, spectatorul. O să apară și bani și masă critică mai mare pentru selecție și în felul acesta dăm drumul la roată. Fără bani și fără copii care să vină la sport nu prea ai viitor”, a explicat Alexandru Dedu.
Președintele FRH a făcut apoi o incursiune prin handbalul românesc și a constatat: „Banii de la comunitățile locale, de la buget, repet, în țările astea în care handbalul este bine reprezentat, reprezintă cam 50% din valoarea totală a bugetelor. Restul de bani vin din venituri proprii. Din bilete, dar ca să le vinzi trebuie să devii interesant, din parteneriate, dar ca să ai parteneri trebuie să ai spectatori. Deci trebuie o altfel de abordare, lucru care în România nu prea se întâmplă. Majoritatea cluburilor, asociațiilor, și nu vorbesc doar de handbal, se mulțumesc cu bugetul de la comunitatea locală sau cu bugetul venit din terțe părți, fără să miște nimic în partea asta de management propriu”.
ProSport: Într-un interviu acordat publicației noastre, Gheorghe Goran a susținut că actualul program competițional nu este făcut să avantajeze echipele naționale, iar România riscă inclusiv să nu se califice la Mondiale cu reprezentativa României. Cum comentați afirmațiile? Alexandru Dedu: Mă mir că domnul profesor a făcut aceste afirmații acum, când programul este afișat pe site din august 2014. De altfel, toate cluburile știau despre acest program. Au fost mici modificări datorită cupelor europene. Mi se pare inoportun să vorbești. Dacă ești binevoitor și dorești să ajuți la rezolvarea unei situații, o faci cu foarte mult timp înainte, nu cu două zile înainte de a se întâmpla evenimentul. Sunt foarte conștient că fetele acestea vor fi foarte obosite, deși sperăm să nu se accidenteze. În schimb, le-am creat și le oferim condiții de 5 stele, astfel încât să fie la cel mai bun nivel tehnic, tactic, fizic, absolut tot.
Cine răspunde dacă România nu trece de Serbia în baraj? Nu pot să nu fiu puțin malițios și să-l întreb pe domnul Gheorghe Goran: în 2006, când situația era inversă, noi eram vicecampioane mondiale și Serbia era o echipă de pluton, cum am făcut că am pierdut calificarea la noi acasă? Atunci fetele erau odihnite, era un campionat regular de 12 echipe și totuși au pierdut calificarea. Cine a fost tras la răspundere atunci? În același timp, răspund: acum este invers, ele sunt vicecampioane mondiale, noi suntem o echipă de pluton, dar vrem să ne batem și să ne calificăm. Și iarăși o întrebare retorică: dânsul a întrebat cine va fi tras la răspundere dacă nu ne calificăm. În schimb, meritele cui îi vor fi acordate dacă ne calificăm? Să judeci, să critici este cel mai ușor, la îndemâna oricui, dar să construiești, să fii pozitiv într-un proiect, e puțin mai greuț.
Apropo de sistem, din cifre reiese că în România se desfășoară cele mai multe jocuri dintre toate întrecerile interne din Europa. Spre exemplu, echipele de pe locurile 11-12 în LN feminină adună cel puțin 38 de jocuri oficiale, cu 6-8 partide în plus față de maximul din oricare alt campionat. Nu e cam mult? Apoi, cea mai aglomerată perioadă a calendarului este chiar ultima lună, când sunt programate și jocurile decisive. Este un calendar făcut de foarte mult timp. Oamenii ar trebui să sesizeze lucrurile acestea și, atenție!, nu sunt lucruri care nu se pot schimba. În septembrie anul trecut, cei care au programul acesta infernal ar fi putut spune atunci atenție, haideți să o mișcăm!
Nu a venit nimeni? Nu prea a venit nimeni. Acest lucru este o lacună inclusiv la noi, la federație, și la marile cluburi: nu vedem decât ziua de mâine. Ca să dau un exemplu: echipele mari, cluburile puternice, în martie, cel mai târziu, dacă nu în februarie, și-au închis transferurile pentru anul viitor. Datorită bugetului, datorită modului nostru de lucru, începem și construim echipa, eventual, la finalul sezonului. Îmi aduc aminte că undeva, prin martie, m-am dus la Valero Rivera (n.r. – pe când era jucător la FC Barcelona) și i-am spus că am nevoie să fiu în România în septembrie, aveam o necesitate. Mi-a spus: „Vino cu mine!”. M-am dus cu el în birou, și-a deschis caietul unde avea planificate antrenamente, meciuri, turnee, absolut tot, inclusiv pentru perioada septembrie – decembrie sezonul viitor, adică pe următoarele 6 luni minimum. Hai să facem un test de genul acesta în România! Și ne întrebăm de unde vine performanța…
Într-un campionat precum al Germaniei, ca să ne uităm la cei mai buni, în săptămânile când nu au cupe europene poate joacă 2 meciuri pe săptămână. Într-o ligă cu 34 de etape, Kiel a ajuns în luna mai să mai dispute două jocuri în Bundesliga și să aibă astfel timp să pregătească și turneul Final 4 al Ligii Campionilor. Este un an în care s-au tras destule învățăminte și colectivul tehnic deja se gândește la o posibilitate de a reduce numărul de meciuri sau a descongestiona ultima lună. În schimb, noi ținem foarte mult la play-off și ținem foarte mult ca măcar faza semifinalelor și a finalelor să fie cu meciuri eliminatorii „două din trei”. Se trezește suspansul, se trezește interesul pe care noi deja îl simțim prin numărul de spectatori, prin numărul de telespectatori, prin numărul de articole în ziare, lucruri care sunt benefice pentru handbal.
Credeți că ierarhiile stabilite până acum sunt cele reale sau s-au implicat și arbitrii, așa cum s-a mai susținut? Asta a fost altă acuză care nu mi s-a părut deloc fair-play din partea domnului Goran. Consiliul de Administrație a votat calendarul competițional, nu a participat nicio secundă la întocmirea lui. Dacă aș ști sigur că au fost meciuri care au fost influențate de terți, arbitri, observatori, conducători de cluburi, alte persoane, și sper să ajungă astfel de date la mine, voi fi nu agresiv, ci foarte agresiv. Federația se va constitui ca parte din procesul care va urma. Persoanele respective vor fi excluse din viața sportivă și nu ne oprim aici, ne ducem în justiție. Din zvonuri amplificate, multe cu temei, multe fără temei, pe interese de o zi, nu poți să ai o acțiune. Pe vorbe nu poți.
Nu putem să nu remarcăm o problemă, delegările, și am să vă ofer ultimele exemple. Șerbu – Vasilescu, arbitrii contestați pe bune sau nu de HCM la Final 4, sunt delegați la Constanța. Manea – Iliescu, meci la Baia Mare, miercuri, iar o zi mai târziu la București, deși au de străbătut o distanță de peste 600 de kilometri. Stoia și Florescu au arbitrat șase meciuri Craiova în ultimele luni. Săptămâna trecută au fluierat SCM în finala mică, acum sunt delegate să conducă aceeași echipă în play-off. Sunt discuții… Sincer, habar nu am de ceea ce îmi spui. Vor fi permanent discuții, din ce am sesizat eu, nu există etapă sau delegare fără discuții. La începutul sezonului, mă aplecam pe fiecare sesizare în parte. În momentul în care am văzut că nu există meci, sau, mai bine spus, mai mult de 60% din jocuri sunt contestate de echipa care pierde, am renunțat. Pentru mine este cea mai lașă justificare posibilă, nu sunt eu de vină, ci celălalt. De fapt, prin acest mod se justifică bugetele. Ai auzit pe cineva anul acesta să spună că a pierdut pentru că a fost mai slab? Legat strict de deciziile care s-au luat la nivel de federație, top management, toate au fost conforme regulamentului indiferent de consecințe. Mă deranjează foarte mult că citesc pe partea online că Dedu îl favorizează pe X sau pe Y. Nu s-a întâmplat și nu va întâmpla niciodată.
Cum stă treaba cu Liga Profesionistă de Handbal? Se vehiculează și se discută foarte aprins de multă vreme despre situația banilor și cum s-au cheltuit, astfel că vreau să rup pisica. A fost amuzant până la un anumit moment. Să lămurim problema pentru totdeauna. Vorbim despre 150.000 de euro pe un singur an, sumă primită de Ligă conform protocolului încheiat cu federația. În urma votului Biroului Executiv și al Consiliului de Adminstrație al FRH, 85.000 de euro s-au dus la sfârșitul campionatului către echipe, iar 45.000 de euro, conform contractului încheiat de cele două foruri, s-au dus către Info Sport, care se ocupa de filmarea tuturor meciurilor. Asta ar însemna vreo 130.000 de euro. Restul de bani au fost pentru ca Liga să existe: un spațiu, niște birouri care au costat în jur de 1.000 de euro chiria lunară, mult sub prețul pieței din zona respectivă, pentru că am vrut să fim foarte aproape de federație, utilități și salariile a 3 oameni. După care a dispărut un colaborator, iar eu am renunțat la salariu în ultimele luni. Cam ăștia au fost banii pe hârtie, cu deconturi.
Tot se vehiculează că se face audit… Se tot vehiculează că Dedu a furat banii! Domnilor, faceți audit! Vă rog să faceți audit! După capul meu, în momentul în care s-a intrat în posesia documentelor de către actualul vicepreședinte cu atribuții de președinte (n.r. – Marian Muntean), bănuiesc că oamenii s-au uitat peste acte și au văzut că e în regulă. Dar nu se face audit tocmai pentru a se menține această stare de întrebare. Tocmai pe aceeași linie și la sugestia Consiliului de Administrație, federația, pe anul trecut, a încheiat raportul financiar contabil, raportul Comisiei de Cenzori și am făcut și audit extern tocmai ca lucrurile să fie cât mai transparente cu putință și o să fie prezentat în fața Adunării Generale.
Și totuși, de ce nu apare această Ligă Profesionistă? Nu știu câți își doresc. Eu îmi doresc ca toate cluburile să se așeze la masă, să ia decizii comune, să se unească, să-și ia destinul legat de campionat și organizarea lui în mâini. Mai mult, aștept cu nerăbdare ca Liga Profesionistă să fie consistentă și în momentul respectiv drepturile TV, care sunt atât de vehiculate, să intre în posesia lor.
Cam cât ar valora în mometul de față Ligile Naționale? E un alt punct care este puțin ridicol. Se discută foarte mult despre valoarea drepturilor TV. Întâmplător, eu știu cam despre ce este vorba. Milioane? Nu! LPH, dacă se gândește că bugetul din drepturile TV o să-i ajungă pentru salariați și sediu pe timpul unui an, se înșală foarte mult. În momentul de față, ca să organizezi un campionat național, presupunând că ai numai profesioniști – lucru greu de găsit, credeți-mă – nu poți să o duci la capăt cu 5 persoane pe care trebuie să le plătești și, ca să meargă treaba bine, trebuie să le dai un salariu civilizat. Eu am dubii că în situația asta financiară din România, legată de sport, cluburile o să participe ca aceste cheltuieli să fie suficiente.
Care sunt concluziile după turneele Final 4? Au fost frumoase, dar în același timp au ieșit și discuții aprinse. Nu aveam niciun dubiu că vor ieși discuțiile sau mai bine spus dubiile au început când am ajuns la Baia Mare. Echipele care se considerau dezavantajate de faptul că se organizează în Baia Mare au început: „Păi, noi nu mâncăm mâncare de genul ăsta, asta nu e bună, aia nu e bună”. Cu toate că în deplasările lor au avut și condiții mai rele. Asta ca să facă un pic de atmosferă. Strict vorbind despre Constanța, am auzit discuții că federația vine numai cu biruri. Tocmai de asta am făcut Final 4 într-un oraș, l-am atribuit, ca să degrevăm echipele de cheltuieli, iar o simplă deplasare la Cupa României ar costa 4.000 sau 5.000 de euro, sume pe care nu le-au mai plătit participantele. Înseamnă că federația a ajutat echipele respective cu suma asta. Unde lucrurile nu au stat foarte bine și sunt convins că data viitore vor sta bine ține de caietul de sarcini. Lucrurile să fie foarte clare, ce se cere, data în care se depune oferta, data în care se deschid plicurile, transmiterea meniului în termen,baremul de masă să fie în valoare de… Niște lucruri care vor fi puse la punct. Este chestie de experiență, niciodată n-am avut nici cea mai mică intenție să acordăm din alte motive Final 4-ul Cupei României. Noi, ca niște români adevărați, am încercat să transformăm toate aceste dorințe într-un mare circ mioritic. Trebuie să dăm cu rahat peste absolut tot ce se întâmplă pentru a ne proteja interese de două zile, chiar dacă facem rău sau bine handbalului românesc.
Mulți oficiali ai cluburilor au cerut ca turneul final al Cupei României să se stabilească mai devreme, nu după ce s-au aflat finalistele. N-am nici cea mai mică problemă să schimbăm. Clar, data limită va fi înainte să se cunoască finalistele. Ideal ar fi ca Oradea, P. Neamț să dorească să facă Final 4. Dacă doresc să participe, sunt binevenite în această licitație. Mai mult, acea comunitate care va investi niște bani sunt sigur că va promova evenimentul și vor avea și spectatori în tribune.
Plecând de la Final 4 feminin și dincolo de ce spun regulamentele, din punct de vedere logic, cum vi s-a părut suspendarea Oanei Manea pentru două etape și cazul „Rusia”? Sunt lucruri total diferite. Eu am avut o discuție cu președintele Comisiei de Disciplină, începând de la Cupa României, meciul dintre Constanța și Bacău de anul trecut, când Toma și Buricea, eliminați, s-au urcat în tribună și au adus injurii celor care stăteau în tribuna oficială. A fost singura dată când eu am făcut o sesizare către Comisia de Disciplină, iar răspunsul a fost o suspendare foarte mică apropo de gravitatea pe care eu o dădeam evenimentului. Am avut o discuție cu domnul avocat Lucian Jugănaru și i-am spus că a fost un lucru foarte grav din moment ce președintele a început să facă sesizări. Și a răspuns: „Da, dar conform regulamentului, asta am crezut de cuviință să îi dau”. Nu mi-a plăcut decizia, mi-a plăcut faptul că își apără decizia. Spun lucrurile majore cu care nu sunt de acord, s-a mai întâmplat chestia cu Novanc când a scuipat un partener de joc, un lucru foarte grav în acepțiunea mea, la fel, l-am chemat. „Da, dar conform articolului, așa am judecat”. Omul a venit și mi-a motivat, el nu vine din handbal. Sunt lucruri pe care noi, oamenii din sport, nu trebuie să le tolerăm, nu sunt lucruri bune ca și imagine, ca și comportament. La fel, Rusia, nu ai cum să nu-l suspenzi când a lovit cu capul în gură. „Conform hârtiilor de la observator, de la arbitri, pe baza imaginilor video, nu a dat cu capul în gură, s-a făcut și nu l-a atins. În baza lucrului ăstuia…” Eu: „Da, dar nu contează că l-a lovit sau nu, nu e un gest care trebuie să fie pe teren”. „Da, dar uită-te că așa scrie în regulament.” Apropo de recidiva de la Turda. Comsiiile din federație ascultă unele de altele, trebuie ca ei să se ia după documentele reprezentanților federației, raportul arbitrilor, raportul observatorului și în cazul acesta a venit și un raport al Comisie de Arbitri în care se specifică: „Considerăm că nu era adecvat cartonașul roșu în acea fază”.
În acest caz, arbitrii au greșit și poate au defavorizat HC Odorhei pentru că n-a mai avut la dispoziție unul din cei mai buni oameni. Poate astfel au și influențat rezultatul. Nu trebuia luată astfel o măsură împotriva arbitrilor? Sincer, nu știu care este situația lor.
Au fost delegați la două jocuri săptămâna care vine… Este un subiect care arde și arde dintotdeauna și nu mă simt deloc confortabil în legătură cu activitatea arbitrilor și observatorilor. Din păcate, inclusiv la toate adunările pe care le avem, activitatea de zi cu zi îmi ocupă mult mai mult timp decât mi-aș dori, cel mai mult timp. Aștept și va veni momentul în care se vor întâmpla niște lucruri la care să fiu activ.
Aproximativ o lună mai este până la dubla cu Serbia. Cum o priviți la acest moment? Sperăm să ne întorcem cu un rezultat cât mai bun după jocul din Serbia și să abordăm foarte tare meciul din Cluj. Un singur lucru îmi doresc, fetele pe care selecționerul Tomas Ryde le vede în lot să fie sănătoase. Dacă lucrul acesta se întâmplă, am mari speranțe că ne vom calificăm.
Ce s-a întâmplat în ultima vreme vă oferă încredere? Este incredibil cum se poate lucra. De când a venit selecționer, după fiecare activitate, Tomas Ryde îmi prezintă un raport. Mai mult decât atât, imediat după Trofeul Carpați, care a fost primul lui contact cu naționala, a făcut un plan până pe 15 mai cu obiective, pe minusuri, pe plusuri, totul foarte profesionist. Eu n-am mai văzut rapoarte de genul acesta. Lucrurile sunt foarte clare și cu obligații ale lui, deci omul nu doar cere, ci și dă. Spune, asta voi face, aia voi drege. Mi se pare foarte civilizat, cu discuții apropo de fiecare jucătoare în parte și raport către președinte, nu vreau să le fac publice pentru că sunt și chestii de tactică. Dar, de exemplu, vorbim despre jucătoarele de mână stângă, despre introducerea în sistem a unor jucătoare tinere, vorbim despre un sistem de apărare legat de jocul cu pivotul, scheme despre ce vrea să facă. Într-o lume civilizată, cam așa se lucrează. La mine sunt doar niște rapoarte apropo de ce vrem să facem, unde suntem, dar sunt convins că sunt discuții mult mai aprofundate cu Narcisa Lecușanu pe parte tehnică.
În final aș vrea să abordăm și subiectul conferinței președinților de federații pe care România o va organiza în toamnă. În ce va consta? Am avut pe 29 aprilie o întâlnire cu secretarul general Michael Wiederer, de la Federația Europeană de Handbal, și a făcut o inspecție cu ocazia conferinței din 14 noiembrie. A văzut locul și a ales „Intercontinentalul” ca desfășurare și am pus la punct detaliile tehnice. Vom avea o conferință a președinților, vom Congres EHF Extraordinar în 14 noiembrie, iar în 13-14 va fi o întâlnire pe parte medicală, vor veni 80 de reprezentanți. O să fie un eveniment de amploare, așteptăm în jur de 150 de membri pentru conferința președinților și pentru Congres și 80 pe partea medicală. Am stabilit tot, suntem pe parte de buget și facem eforturi pentru a fi ajutați așa cum trebuie. România aduce tot ce înseamnă handbalul european și ne reașează pe hartă, acolo unde merităm. Nu trebuie să uităm că la IHF sunt în grupul de 10 Top Teams unde practic se iau deciziile majore. Se discută pe idei, pe noutăți, suntem întrebați pe cele mai importante subiecte.
Ați fost întrebat și până acum? Da, în Qatar, la conferința președinților IHF, unde a fost marea masă, vreo 240, după care au rămas cele 10 federații și au discutat punctual pe niște aspecte.
Nu îmi aduc aminte să mai fi fost băgați în seamă la nivel înalt, cel puțin în ultimii ani, să fim întrebați la modul: „Voi ce idei aveți?”. Am fost ca o enclavă în handbal și nu e un lucru care să ne facă să fim bine. Dacă vrei să participi și să fii important la sportul tău în lume trebuie să te așezi la masă cu ceilalți, să discuți și să pui probleme și să-ți reprezinți interesele.
Ce beneficii ne-ar putea aduce conferința de la București? Eu sper din suflet la Congresul Ordinar din 2016 cât mai mulți români să facă parte din Board-urile EHF, acesta ar fi un prim pas, după care încercăm să ne focalizăm și pe IHF.
Pe modelul Mircea Sandu, vă intersează să ajungeți membru în Comitetul Executiv la EHF? Dar de ce nu? Pe mine, pe Narcisa Lecușanu, pe Sorin Toacsen, pe Robert Licu, mi-ar plăcea să avem cât mai mulți arbitri și observatori în viața internațională, trebuie să fim prezenți!
Apare campionatul de beach-handball
„În momentul de față mă interesează ca handbalul să fie prezent în viața publică pe durata întregului an, să-l vedem, să vorbim despre el. În vară, când în mod normal avem pauză competițională, începând cu anul acesta, o să avem festivalul de beach-handball. Sper să fie un eveniment frumos, cât mai mediatizat și să atragem oamenii, să vadă și să joace beach-handball care este un sport spectaculos. Am auzit că va fi sport olimpic. Va fi sport olimpic de tineret în 2018, tocmai pentru a se testa și a vedea dacă poate fi în viitor și în programul JO. Am fost în Qatar la conferința președinților, din care un sfert reprezentau țări în care se joacă doar beach-handball. Focusul IHF este foarte mare pe beach-handball și noi nu trebuie să rămânem în urmă. Ținta mea este să avem un campionat vara la toate nivelurile, să dăm un titlu de campion național, dar pentru asta echipele trebuie să vină și să se afilieze la Federație, etc. Nu putem să organizăm campionat național în momentul de față, dar festival, putem”, a susținut Alexandru Dedu.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER