INTERVIU | Ramona Farcău trage un semnal de alarmă: "Conducătorii incapabili distrug sportul românesc! Selecţie făcută pe interese personale, sportivi umiliţi!"

18 iul 2017 4944 afişări Handbal
INTERVIU | Ramona Farcău trage un semnal de alarmă: "Conducătorii incapabili distrug sportul românesc! Selecţie făcută pe interese personale, sportivi umiliţi!"

Ramona Farcău (38 de ani, împliniţi pe 14 iulie) a fost una dintre marile handbaliste ale României, ea retrăgându-se din activitate în această vară. Ramona a fost golghetera României la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008), a luat argintul cu naţionala la CM 2005 şi Cupa Cupelor cu Oltchim în 2007. Pe 5 august, la Râmnicu Vâlcea, va avea loc un supermeci între Oltchim 2010, finalista Ligii Campionilor în acel an, şi actuala echipă din Vâlcea, HCM, care va marca şi retragerea din activitate a Ramonei Farcău şi a Aureliei Brădeanu.

Cu ce ai rămas după o carieră de peste 20 de ani de handbal?

Este foarte greu de rezumat în câteva cuvinte ce a însemnat o carieră de 20 de ani în handbal. Am cules satisfacţii enorme, am legat prietenii de-o viaţă, am cunoscut oameni minunaţi, am cunoscut respectul şi aprecierea iubitorilor de sport, am văzut lumea şi m-am împlinit ca sportiv. Dacă  privesc în urmă, indiferent de sacrificiile pe care le-am făcut pentru a ajunge ceea ce sunt azi, consider că a meritat, că sportul, atunci când îl respecţi şi îi dai totul, îţi întoarce, în viaţă, tot ce e mai bun. A meritat fiecare clipă petrecută pe terenul de handbal şi, dacă aş avea ocazia de a lua totul de la capăt, aş face-o cu aceeaşi pasiune şi determinare.

Care consideri că e cea mai mare performanţă a ta? Cupa Cupelor cu Oltchim, argint cu naţionala la CM sau titlul de golgheter al JO de la Beijing?

Este greu sa separi şi să compari astfel. Fiecare performanţă are ceva unic, fiecare reuşită are ceva aparte şi trebuie să ştii să te bucuri de fiecare realizare în parte. Am simţit o satisfacţie enormă când am ieşit golgeterul JO de la Beijing din 2008, dar acest lucru nu ar fi fost posibil fără echipa din care făceam parte.

Regretul cel mai mare?

Că nu am câştigat cu Oltchimul trofeul Champions League. Ne-am dorit enorm, eram un grup puternic şi unit, dar atât s-a putut, din păcate.

Oltchim 2006-2013, perioadă în care ai fost şi tu acolo, domina handbalul intern şi era o forţă şi în Europa. De ce nu aţi reuşit totuşi să câştigaţi Champions League?

În primul rând, pentru că nivelul handbalului de atunci era mult mai ridicat decât cel de azi. Erau cluburi extrem de puternice, care azi nu mai au aceeaşi forţă sau nu mai există. Chiar şi în acel context, sunt convinsă că, dacă Oltchimul şi-ar fi continuat activitatea, ar fi ajuns să câştige trofeul Champions League, însă în prezent cel mai important aspect este faptul că trofeul a ajuns să fie cucerit de o echipă din România, CSM Bucureşti. Este o performanţă fantastică, toţi românii ar trebui să se mândrească.

Ce a avut în plus CSM Bucureşti faţă de Oltchim?

Îmi este greu să am un punct de vedere obiectiv. Ar fi mult mai potrivit să răspundă fetele care au câştigat trofeul cu CSM şi care au făcut parte şi din lotul Oltchimului.

„Mi-aş dori să renască spiritul Oltchimului!”

De ce nu ai jucat şi în străinătate?

Pentru ca am jucat la una dintre cele mai bune echipe din lume, finalistă a Champions League şi o prezenţă constantă în fazele finale europene. Dacă aş fi făcut o schimbare, ar fi trebuit să merg doar la o câştigătoare a trofeului european. La Oltchim m-am simţit extraordinar, am fost respectată, atât de conducere, de stafful tehnic, de colege, cât şi de publicul care umplea sala din Râmnicu Vâlcea. De ce să fi plecat, dacă mă simţeam bine şi aveam şi rezultate? La Vâlcea, handbalul era, şi sper că va redeveni, principala preocupare a oraşului, care trăia pentru acest sport. Acolo am simţit cu adevărat ce înseamnă să fii apreciat de toată lumea. Mi-aş dori enorm să renască spiritul Otchimului!

Un număr prea mare de jucătoare străine în Liga 1 duce la scăderea valorii naţionalei

Cum e handbalul românesc la ora actuală?

Dacă mă refer strict la handbalul feminin, la nivelul echipei naţionale, trece printr-o perioadă de tranziţie, se face schimbul de generaţii şi ar trebui ca lumea sa le ofere susţinere şi încredere fetelor care vin acum la lotul naţional. În acelaşi timp, la nivelul competiţiei naţionale, constat prezenţa mult mai numeroasă a jucătoarelor străine. Acest aspect ridică nivelul competiţiei interne, dar poate duce la scăderea valorii echipei naţionale. Jucătoarele din România, mai ales cele tinere, trebuie să aibă şansa de a juca, în mod constant, pentru a le creşte nivelul şi pentru a căpăta experienţa jocului într-o competiţie puternică.

Ce ai schimba în handbalul românesc dacă ai putea?

Nu cred că aş schimba doar în handbal. Tot ce se întâmplă în handbalul românesc este de fapt consecinţa a tot ceea ce se întâmplă în sportul românesc. Sunt atât de multe lucruri care ar trebui schimbate, încât cred că ar trebui început cu crearea unui cadru legislativ care să susţină investiţiile în sport. În acelaşi timp, ar trebui făcută o selecţie obiectivă a oamenilor de sport, strict după criterii de profesionalism, care să permită o creştere sănătoasă a sportului românesc. Pe de altă parte, ar trebui investit în infrastructură şi în metodologie, pentru a putea ţine pasul cu marile puteri ale sportului mondial.

Ai avut probleme cu banii şi la Ploieşti, din câte am înţeles au fost şi la Dinamo. De ce nu se ţin de cuvânt conducătorii din handbal?

Pentru că li se permite, pentru că este uşor să promiţi, să profiţi şi să îţi faci imagine pe munca sportivilor, fără a fi tras nimeni la răspundere. Cine plăteşte pentru managementul defectuos şi susţinut de orgoliile unor conducători incapabili să lase ceva bun în urmă? Sportivii si publicul! Acesta este unul dintre motivele pentru care tinerii abandonează sportul atât de repede, sălile sau stadioanele sunt goale, audienţa scade şi nu se construieşte nimic. Încercaţi să vă imaginaţi ce s-ar întâmpla cu managementul unei societăţi comerciale, cu zeci sau sute de angajaţi, care nu şi-ar plăti aceşti angajaţi cu lunile? Credeţi că acei conducători ar mai sta relaxaţi, la umbra unor regulamente permisive şi ar mai avea indencenţa de a mai apărea în public? Nu este normal ce se întâmplă în ultima vreme în sportul românesc şi cineva ar trebui să pună piciorul în prag.

Te-ai simţit umilită de anumiţi conducători? Şi dacă poţi da nume...

Umilită este mult spus, dar mărturisesc că m-am confruntat cu o serie de situaţii mai mult decât aberante, provocate de anumite personaje cărora nu aş vrea să le pomenesc numele, pentru a nu le ajuta să ajungă mai populare decât este cazul.

La Dinamo, te aşteptai la altceva? De ce nu s-a obţinut promovarea? Cine e de vină?

Într-o echipă, responsabilitatea eşecului este comună. Dacă am fi reuşit, toţi am fi avut merite, aşa că este greu de arătat cu degetul un singur vinovat. Promovarea nu s-a obţinut pentru că nu s-au făcut lucrurile cum trebuie, asta este clar. Daca ar fi existat o bună organizare, cu siguranţă altul ar fi fost deznodământul proiectului.

Gala Campioanelor Oltchim 2010 – un eveniment unic

Ce vei face în continuare?

Primul proiect în care mă implic este organizarea Galei Campioanelor – Oltchim 2010. Este un proiect căruia i-am acordat un interes deosebit, resurse de timp şi resurse financiare, pentru că îmi doresc să iasă aşa cum merită toate fetele care vor fi pe teren, stafful şi conducerea clubului, publicul fantastic din Sala Traian, dar şi cei care ne-au sprijinit în tot acest demers. Va fi un eveniment unic, în care mizăm pe participarea unui public numeros, care să se bucure încă o dată de echipa de aur a Oltchimului din 2010.

Aurelia Brădeanu, invitat de onoare

Ce ne mai poti spune despre Gala Campioanelor?

Va avea loc pe 5 august, la Vâlcea, în Sala Traian. Vor fi prezente toate fetele din echipa finalistă a Champions League din 2010, mai puţin Regina Şimkute, care a nascut recent, este stabilită în Rusia şi i-ar fi fost imposibil să lipsească de lângă copil mai multe zile. De asemenea, nu avem confirmarea Talidei Tolnai, care în acea perioadă este posibil să fie implicată într-un proiect în afara ţării. Pe lângă toate jucătoarele din acea echipă, am dorit în mod deosebit să o invit şi pe Mica Brădeanu, având în vedere că am jucat împreună de la junioare şi pentru că şi ea şi-a anunţat retragerea la finalul acestui sezon şi merită din plin să se bucure de un astfel de eveniment.

De unde luăm bilete?

Biletele s-au pus în vânzare on-line pe www.myticket.ro, la preţul de 15 lei. Evenimentul va fi marcat de meciul dintre Oltchim 2010 şi echipa actuală din Vâlcea, HCM, şi va fi precedat de un meci de junioare, între Chimia, echipa campioană la nivel de junioare 3, şi Colegiul Energetic, o prezenţă constantă în fazele finale ale turneelor de junioare. Am considerat că tinerele jucătoare merită şansa de a fi parte dintr-un astfel de eveniment, pentru a se afla în preajma unor jucătoare de top. De asemenea, publicul se va putea bucura de premii-surpriză oferite de partenerii evenimentului, în cadrul unor tombole organizate la pauză şi, de asemenea, ăşi vor putea procura tricouri, eşarfe şi alte materiale cu echipa Oltchimului din 2010.

La ce proiecte te mai gândeşti?

Următorul pas va fi înfiinţarea unui club sportiv, cu două secţii de handbal, feminin şi masculin. Voi coopta alături de mine mai mulţi sportivi de renume din lumea handbalului şi, împreună, ne vom propune să construim ceva durabil. Clubul nu se va rezuma doar la activităţi de ordin sportiv, ci ne propunem să le oferim mai mult copiilor, incluzând activităţi educaţionale, recreative şi culturale, prin care dorim, în primul rând, să îi formăm şi să îi pregătim pentru a reuşi în viaţă. Vom pune accentul atât pe instruirea lor ca sportivi, cât şi pe dezvoltarea lor din punct de vedere uman. Consider că sportivii, pentru a reuşi, trebuie pregătiţi din toate punctele de vedere, iar o educaţie sănătoasă le oferă mai multe perspective în viaţă. În paralel cu toate acestea, vom continua activitatea societăţii RFH Sports&Management, vom susţine tinerii de perspectivă din mai multe sporturi şi vom organiza evenimente sportive.

Dinamo nu i-a oferit nici măcar un buchet de flori la retragere!

De ce nu ţi-a organizat Dinamo meciul de retragere?

Nu ştiu, asta ar trebui să îi întrebaţi pe cei de la Dinamo. Sincer, nu aveam nici pretenţii, nici aşteptări de genul acesta, câtă vreme, la ultimul meci de acasă, din Sala Dinamo, niciun reprezentant al secţiei de handbal feminin nu mi-a oferit nici măcar un buchet de flori.

Spuneai într-un interviu precedent că sportul românesc este la pământ din cauza intereselor politice şi că banii din sport au fost folosiţi în alte scopuri. Poţi să detaliezi acum, fiind mai relaxată, pentru că nu mai eşti în activitate?

Şi susţin ceea ce am spus. Sportul românesc are mulţi sportivi de valoare, care se pierd pe drum sau nu reuşesc să se impună la un nivel de top. Din păcate, tot mai mulţi tineri talentaţi abandonează  viaţa sportivă când se confruntă cu obstacole de natură extrasportivă. Selecţia făcută pe criterii şi interese personale, nerespectarea angajamentelor contractuale din partea conducătorilor, neplata salariilor cu lunile şi toate celelalte impedimente îi determină pe sportivi să renunţe, simţindu-se uneori umiliţi de situaţiile create. În acelasi timp, şi antrenorii au o problemă legată de adaptarea metodelor de lucru în funcţie de contextul şi resursele de care dispun. Mulţi dintre ei iau decizii la cererea conducătorilor, nu îşi asumă responsabilităţi şi nu lasă nimic în urma lor. Într-o experienţă  recentă, am fost surprinsă să constat lipsa de profesionalism şi de implicare a unor antrenori de la care aveai aşteptări, măcar prin prisma unui CV impresionant, pe hârtie. Revenind la întrebare, consider că, dacă resursele financiare existente ar fi corect şi riguros gestionate, am avea rezultate mult mai bune.

Care e statutul sportivului român în zilele noastre? E protejat de legi, are un viitor?

Aşa cum am spus şi la conferinţa de presă din iunie, în România anului 2017 sportivul a ajuns să îşi câştige drepturile financiare prin intermediul comisiilor şi al tribunalelor, ceea ce este de-a dreptul aberant. Treaba sportivului este să se antreneze, să respecte programul stabilit de staful tehnic şi să dea tot ce e mai bun pentru a atinge obiectivele propuse, restul este obligaţia conducătorilor. Aceştia ar trebui să se asigure atunci când pornesc un proiect că dispun şi de resursele necesare pentru a susţine acel proiect, nu să facă promisiuni neacoperite.

De ce s-ar apuca un copil talentat de sport?

Copiii ar trebui să practice un sport pentru sănătate, pentru a dobândi un stil de viaţă echilibrat şi pentru a-şi pune în valoare talentul. În momentul în care descoperă că au înclinaţii spre cariera sportivă, trebuie să fie conştienţi de faptul că performanţa sportivă se face cu sacrificii.

Dă-ne şi nişte motive de optimism. Cum poate fi resuscitat sportul românesc?

Prin oameni corecţi, preocupaţi şi cu viziune! Restul vine de la sine!

Ştiaţi că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.