Abigail Vălean, handbalista - jurnalistă de la "U" Jolidon, a scris pentru ProSport: "Pas cu pas spre finala EHF"

13 feb 2014 2482 afişări Handbal
Abigail Vălean, handbalista - jurnalistă de la "U" Jolidon, a scris pentru ProSport: "Pas cu pas spre finala EHF"
GALERIE (4 de imagini) VEZI GALERIA

U Jolidon e singura echipă de handbal din România rămasă în Cupele Europene. Clujencele sunt în sferturile Cupei EHF, după ce au trecut fără probleme de Ankara Cankaya  (34-22 în deplasare şi 32-23 pe teren propriu) şi se vor bate cu unguroaicele de la Fehervar pentru semifinale.

U Jolidon s-a calificat în sferturile Cupei EHF, după ce a obţinut două victorii în faţa formaţiei Cankaya Anka Spor, din Turcia

În returul cu echipa din Turcia, la U Jolidon a evoluat şi Abigail Vălean. Extrema de 19 ani este studentă în primul an la Facultatea de Jurnalism şi a acceptat să scrie o altfel de cronică a ultimului meci. O cronică care prezintă trăirile şi emoţiile unei jucătoare, din teren. Sunt sentimente pe care un ziarist aflat în tribune nu le poate percepe la aceeaşi intensitate. „Abi“ povesteşte cum îşi face temele din cantonament şi ar să lucreze ca jurnalistă pentru ca handbalul să fie mai bine mediatizat. Primul pas l-a făcut deja.

Cronica unei handbaliste: Pas cu pas spre finala EHF
"Emoţii, dar totuşi încredere. Curaj, dar totodată teamă. Reţinere, dar cu siguranţă determinare. Toate se băteau cap în cap, undeva înăuntrul meu, înaintea unui meci notabil pentru experienţa mea ca handbalistă, şi anume meciul din optimi împotriva echipei Ankara Cankaya din Turcia, din cadrul Cupei EHF.

Cu toate că am avut un oarecare avantaj datorat meciului din tur, disputat în Ankara, eu am pornit de pe picior de egalitate. Am ştiut că dacă fac asta, în momentul în care intru în teren, voi juca cu o şi mai mare dorinţă, voi trata meciul cu seriozitate, şi voi aborda fiecare fază ca fiind decisivă pentru calificarea în sferturile de finală ale Cupei EHF. Şi, aşa a fost. De când am pus piciorul în teren, concentrarea m-a acaparat, şi plăcerea de a juca handbal mi-a dat avânt. M-am bucurat de reuşitele mele, de reuşitele colegelor mele, dar cele mai impresionante momente, cele mai inexplicabile sentimente le-am avut atunci când galeria, împreună cu spectatorii au început să cânte! În acele clipe, parcă mi-am reîncărcat bateriile şi, simţind susţinerea, am dobândit încredere şi pot spune că m-au facut să fiu mândră! Mândră că fac parte din familia „U”, mândră că reprezentăm Romănia la nivel european, mândră că port culorile alb-negru.

Fluierul de final a blocat scorul la 32-23 în favoarea noastră, dar nu a reuşit - şi sunt convinsă că nu va reuşi niciodată - să blocheze emoţiile, sentimentele şi trăirile unui jucător de hanbdal."

Articol scris de Abigail Vălean

Interviu "Pot să fac şi jurnalism şi handbal"

Abigail, cum e să fiţi singurele reprezentante ale României în Europa?
E o mândrie. Probabil am avut şi puţin noroc, dar sper ca performanţa noastră să fie apreciată şi nu să fim criticate că am avut noroc la tragerea la sorţi şi de aceea am ajuns aici. Pentru noi, cele mai tinere din echipă, n-a fost uşor nici returul din optimi, chiar dacă eram destul de sigure de calificare. Ştiam că vom juca mai mult şi ne gândeam să nu dezamăgim pentru că putea fi singura noastră şansă.

Jucaţi cu Fehervar în sferturi. Cât de departe puteţi ajunge în Cupa EHF?
Eu cred că putem juca finala (râde). Sunt meciuri cu care nu multe jucătoare au şansa să se întâlnească. Această calificare a fost ca un cadou pentru noi, deoarece s-a retras Oltchim, şi sper să-l desfacem până la final. Ne dorim foarte mult să trecem de Fehervar. Nu mă interesează cu cine jucăm. Vreau să arăt ce pot în fiecare meci.

Cum se împacă handbalul cu facultatea de jurnalism?
Până acum foarte bine. Mi-am luat toate examenele. Am două restanţe pentru că n-am putut să mă prezint la examen sau n-am avut prezenţe, dar sper să le iau şi pe acestea. Îmi place la facultate. Încerc să merg cât pot de des. De multe ori chiar am trimis teme, după meciuri, de pe drum.

Jurnalismul e o pasiune?
Mi-am dat seama că am multe lucruri care mă leagă de această meserie. Am scris în revista şcolii, în liceu. Am scris şi pentru Centrul Olimpic Român, unde chiar am luat locul doi, la un concurs. Am şi comentat un meci de handbal pentru o televiziune locala din Bistriţa.

"Handbalul e prost mediatizat"
Cum ţi se par publicaţiile de sport?

Mi se pare că handbalul este prost mediatizat în ele. Mă sufocă fotbalul. Handbalul ar putea fi o mândrie pentru noi. Văd cu alţii fac atâta tam-tam, prin alte ţări, care nu au performanţele noastre în handbal.

Dacă ai fi în locul meu ce întrebare ţi-ai pune ţie sau unei colege?
(râde) E greu. Nu m-am gândit. Probabil aş întreba ce înseamnă U Jolidon pentru tine.

Ce înseamnă U Jolidon pentru tine?
Asta era întrebarea mea (râde). E o experienţă unică să joc aici. Aici am învăţat că dacă suntem unite putem câştiga cu oricine.

În viitor vrei să faci handbal sau jurnalism?
Aş încerca să le combin. Handbalul e pe primul loc, dar mi-ar plăcea să profesez şi în jurnalism. Nu aş vrea să apar la televizor sau să-mi apară numele undeva. Sunt o fire creativă şi mi-ar plăcea să gândesc mai mult despre cum să arate un ziar sau ceva de genul acesta.

Dacă ar fi să analizezi performanţele de anul acesta ale lui U Jolidon, ce titlu ai da?
Aici te las pe tine... Să spunem totuşi:„Pas cu pas, spre finală!“

Care e povestea numelui tău? Ai un nume rar întâlnit.
Aşa ales mama. Ştiu că e un nume din Biblie. Toţi îl pronunţă cu accent englezesc, dar nu e aşa. Se citeşte cum se scrie. Psihologul din liceu mi-a spuscă am un nume la fel de special ca şi mine şi îmi place să cred că aşa e.

Foto: Dan Tăuţan

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.