Trista poveste a veselei gimnaste! Cerasela, trădată de genunchi SUPER GALERIE FOTO

28 ian 2011 842 afişări Comentează şi tu Gimnastica
Trista poveste a veselei gimnaste! Cerasela, trădată de genunchi SUPER GALERIE FOTO Trista poveste a veselei gimnaste 15 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7962/7921538/2/cera.jpg

Imediat după ce a împlinit 18 ani, Cerasela Pătraşcu a renunţatla gimnastică şi a rămas la Deva pentru a-şi termina liceul.Povestea Ceraselei nu este despre aur, despre medaliile şipodiumurile adunate de-a lungul celor 11 ani şi 8 luni cât a făcutgimnastică, ci este o poveste despre un vis frânt, despre luptaunei gimnaste talentate de a reveni la vârf după o accidentaregravă, de a câştiga, după doi ani, lupta cu ea însăşi şi apoi de apune punctul final. O retragere pe care puţini au înţeles-o, cuatât mai mult cu cât ea a ajutat echipa la Mondialele din 2010 latrei aparate: bârnă, sărituri şi paralele.

La primele ore ale dimineţii, oraşul Deva se pierde sub ceaţagroasă care se întinde până departe în zare. Primele raze timideale soarelui de ianuarie dezgolesc, din loc în loc, acoperişuri deţiglă roşie care se aliniază cuminţi, mângâiate de fumurile subţirice ies din hornuri. De aici, de sus, de la vechea Cetate, totulpare mai mic şi mai ordonat, de parcă fiecare lucru şi-a găsitperfect rostul într-o lume abia trezită, într-o zi de duminică."Acolo este căminul nostru cu sala de gimnastică, unde sevede turla aceea e centrul şi cam asta e tot ce putem vedeaacum", îşi ia în serios rolul de gazdă CeraselaPătraşcu.

"M-amnăscut talent şi am murit speranţă"
Stă pe un zid al Cetăţii şi priveşte concentrată undeva, jos, labaza dealului. "Nu prea urcam aici, noi aveam mai multătreabă cu scările de jos, dinspre Cetate, ce le mai urcam şicoboram...", se amuză ea. "Nu îţi pare rău că airenunţat la gimnastică? Încă mai puteai...", tatonămterenul. "Nu, nicio clipă. Au fost multe probleme desănătate, am decis că a fost de ajuns. În plus, vreau să mai fac şialtceva", ne lămureşte. Cerasela Pătraşcu a fostconsiderată una dintre cele mai talentate gimnaste ale generaţieiei. O specialistă a paralelelor, cu o flexibilitate extraordinară,micuţa născută la Balş aduna speranţele tuturor. "Doream săfiu cunoscută, să cânte imnul pentru mine, să fiu cea mai bună.Mi-aş fi dorit şi pentru mine să fac mai mult. Toată lumea spunea:«Poţi, poţi!» Dar dacă am putut, de ce nu am reuşit? M-am născuttalent şi am murit speranţă", ne predă sec o lecţie derealitate. Dincolo de cuvinte se ghiceşte amărăciunea, în timp ceochii mari, căprui, se umplu de lacrimi.

O viaţăfrumoasă de copil
Mii de ore de antrenament, speranţe şi visuri, toate spulberateîntr-o singură clipă. O aterizare greşită la paralele, laEuropenele de la Clermont Ferrand, şi ambii genunchi făcuţi praf. Ocumpănă decisivă pentru fetiţa care se visa să fie o nouă Nadia."5 aprilie 2008, ora 17:00. Momentul în care s-a rupt totulpentru mine, singura dezamăgire pe care am trăit-o în gimnastică.Atunci s-a pus un lacăt a cărui cheie nu am mai găsit-o niciodată,pentru că am cedat şi psihic. Dorinţe, visuri, totul s-a dus,ajunsesem să am coşmaruri cu acel moment", explică,gânditoare, în timp ce îşi trece mâna peste zidul rece al fosteicetăţi. Un gest inconştient parcă, purtat cu sine din sala deantrenament, când, cu o mişcare la fel de uşoară, îşi făcea semnelepe bârna de numai 10 cm. "Nu sunt mulţumită cu ce amrealizat în gimnastică, puteam face mai mult. Visul meu era omedalie la paralele şi să ajung la Jocurile Olimpice. Nu am însăniciun regret că părinţii m-au dat la gimnastică. Nu-mi lipseştenimic, am avut cea mai frumoasă viaţă pe care un copil o poateavea", spune ea.

"Măcar săfac ceva pentru alţii"

Doi ani de la acea accidentare s-a luptat cu sine, cu problemele degreutate, doi ani a strâns din dinţi la fiecare antrenament şi arevenit anul trecut, la Mondiale, unde a ajutat echipa la paralele,bârnă şi sărituri. Nimic însă nu a mai fost ca înainte:"Ultimii doi ani au fost de coşmar, pentru că au fost plinide accidentări şi eşecuri. Ajunsesem să mă întreb de ce mi seîntâmplă numai mie. Scăpam de una, dădeam peste alta".Cerasela vorbeşte detaşat despre ceea ce numeşte "trecutul ei", iarorice revenire în prezent îi aduce în glas o bucurie pe care ostăpâneşte cu greu. "De acum încolo tot la gimnastică o sămă gândesc, am făcut atâţia ani, merg mai departe. Vreau să fiuantrenoare. Dacă pentru mine nu am putut, măcar să fac pentru alţiiceva", zâmbeşte ea. Cerasela dă o mână de ajutor uneigrupe de 13,14 şi 15 ani, dar şi uneia de clasa a doua, ajutându-ipe micuţi să execute corect mişcările indicate de antrenori."Cum e Cera profă?!". "Prea bună!", râdeaea.

Sacrificiile aumeritat

Viaţa ei de acum nu se deosebeşte prea mult de cea de dinainte. Stătot la Deva, în acelaşi cămin, intră zilnic în sala care s-apregătit aproape 10 ani: "Toţi spuneau că lumea de afară eca o junglă, dar nu mi se pare chiar aşa, trebuie să laşi loc debună ziua peste tot. Nu este viaţa roz de la lot, unde credeai cătotul ţi se cuvine, era destul numai să îţi doreşti ceva, dar tepoţi descurca şi aici". Visurile însă s-au schimbat. Lafel şi gândirea. "Acum, când am renunţat la gimnastică şivăd lucrurile din exterior, spun că au meritat toate miile de orede antrenament, însă pe când eram la lot ziceam că nu merită, că eprea multă muncă. Nu am nicio părere de rău, pentru că gimnasticam-a făcut ceea ce sunt azi", explică ea. O împăcare cusine şi continuarea unui vis, care va fi trăit prin alţii. Prinpropriii ei elevi. Jos, la poalele dealului, Deva s-a trezit laviaţă. Ceaţa s-a ridicat şi Cerasela ne indică, rând pe rând,clădiri şi străzi. Ca o profesoară.

Cerasela vorbeştedeschis despre succes şi eşec, despre gimnastica trăită printr-unpumn de medalii şi despre lecţia de maturitate pe care viaţa i-apredat-o.

Nu e frustrant să nu ai nicio medalie individuală?

Nu, pentru că mi-am dat seama în timp că eram un om de echipă. Avemun aparat, chiar două bune, şi era destul de greu să ai medalie laindividual.

Simţi asta ca un eşec?
Am luat-o ca pe o realitate. Atât am putut, atât am făcut. Lumeaspune că nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin, dar atât a fost săfie.

Ai vreun regret în ceea ce priveştegimnastica?
Că am încercat să ţin aterizarea în picioare la Europene. Laantrenamente nu îmi ieşea nicicum, şi am încercat să o fac bine înconcurs, să ajut echipa şi să câştigăm.

Atunci nu ai vrut să urci pe podium...
Mă simţeam vinovată că nu am putut să ajut echipa, nu am putut săfac mai mult. Dacă nu ratam, era şi mai bine, aveam a doua notă încalificări la paralele, deci intram în finală.

De ce a fost atât de importantă echipa?
Pentru că nu aveam şansa la o medalie individuală şi mă bazam peechipă. Eram conştientă că pentru echipă puteam face mai mult decâtpentru mine.

Cum ai caracteriza cariera ta în gimnastică în treicuvinte?
Dezamăgire, satisfacţie, apreciere.

Ce ai învăţat de când ai renunţat la gimnastică?

Să fiu mai realistă, mai atentă cu cei din jur. Cred că m-ammaturizat destul de mult de când m-am lăsat.

2medalii a cucerit Cerasela Pătraşcu la senioare:aur la CE 2008 cu echipa şi bronz la CM 2007 tot cu echipa

În comunaŞtefăneşti (jud. Vâlcea), sala de sport din localitate va purta,din primăvară, numele Ceraselei Pătraşcu

"Mădoare îndepărtarea de tatăl meu"

Cerasela mărturiseşte că îşi iubeşte părinţii şi sora, dar căniciodată nu le-a arătat asta
În toate clipele grele, Cerasela a găsit sprijin în familie, dar şiîn antrenorii cu care a lucrat. De altfel, miniona brunetărecunoaşte că părinţii şi sora mai mare sunt cel mai importantlucru pentru ea, "motorul" care a împins-o întotdeauna înainte."Îi iubesc enorm, dar nu le-am arătat niciodată lucrulacesta. Mă bucur că am o familie care mă înţelege şi mă lasă să facce doresc, să iau propriile decizii, şi că mă susţine",explică ea.

Tace brusc. Ochii i se umplu de lacrimi şi câteva minute parcă îşicaută cuvintele. "În ultimii doi ani m-am îndepărtat detata, care e plecat la muncă în Italia. Aş vrea să îi cer iertare,pentru că mă iubeşte mai mult decât orice şi eu nu am apreciatacest lucru. Îmi doresc din tot sufletul să fie cum eraînainte", oftează ea.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.