Sunetul muzicii

16 dec 2008 58 afişări Gimnastica
Sunetul muzicii

Provine dintr-un sport în care, în România, contează numai aurul. Totul sau nimic: presiunea palmaresului.

„Ştii cum e şi câte s-au spus până nu am luat aurul la Europene! Multe critici, mulţi care nu aveau încredere în noi, care nu ne dădeau nicio şansă, care ne făceau praf”. Venea după un an 2007 plin de ghinioane, de accidentări. Ambiţia şi dorinţa de a-şi demonstra valoarea, presiunea de a nu da greş. „Îmi era frică. Anul trecut am stat două luni cu piciorul în ghips, la Mondiale am tras doar pentru echipă. Acum era anul cel mai important. Era Olimpiada, erau concursurile la care visam să fiu cea mai bună. Era lupta mea”.

Sandra Izbaşa e o gimnastă atipică pentru România. Înaltă (1,64 m), blondă, expresivă, cu o frumuseţe care impresionează, liderul echipei feminine este mereu cu zâmbetul pe buze. Serioasă şi concentrată, înaintea fiecărei evoluţii se relaxează la final, pozând pentru arbitri şi public. „E felul meu de a mulţumi publicului că m-a susţinut. Iar zâmbetul din timpul exerciţiului e, aşa, un pic mai oficial. Câteodată mă bucur aşa de mult de muzică şi de ce fac acolo, încât îmi vine să zâmbesc continuu”, râde ea. Prin exerciţiul cu care a cucerit aurul olimpic la sol a demonstrat că dansul şi gimnastica fac casă bună.

Prima bătălie: CE din Franţa

Anul 2007 a fost zgârcit cu aurul în gimnastica românească, fetele lui Nicolae Forminte fiind mereu „abonate” la locul doi. În plus, accidentările „au lovit” constant echipa. „Anul olimpic se anunţa greu. Erau multe emoţii, aşteptări. Adunasem şi multe frustrări, pentru că nu-mi atinsesem nici jumătate din obiective şi mai era şi teama. Nu aveam voie să ratez nimic”, mărturiseşte Sandra. Mii de ore de antrenament, repetări, corectări şi iar de la capăt. Prima verificare a anului 2008, CE de la Clermont-Ferrand. Prima accidentare: Cerasela Pătraşcu. „A fost cumplit. O vedeam cât e de supărată că nu ne poate ajuta. Când am plecat din cameră spre concurs, i-am spus: «Cera, îţi promit că aurul va fi al nostru». Apoi totul a venit ca o descătuşare”, îşi aminteşte Sandra. Era primul titlu european câştigat de echipa României în noua formulă, după ce în 2006 cucerise doar argintul. Era aprilie, la începutul lunii.

Aurul olimpic = perfecţiunea în sport

Duminică, 17 august. O zi cu o încărcătură emoţională imensă pentru Sandra. „Pierdusem calificarea în finala la bârnă. Eram mâhnită şi totodată speriată fiindcă îmi rămăsese o singură şansă pentru titlul olimpic. Nu aveam voie să greşesc”, povesteşte ea. Finala la sol a fost marcată de multe ratări. Totul până când Sandra a păşit pe covor: „Nu îmi venea să cred că mă aflu pe sol, îmi tremurau picioarele de emoţie. Domnul Forminte mă încuraja spunându-mi că are încredere în forţele mele şi acum e momentul să demonstrez ceea ce sunt”. Primele patru diagonale sunt executate perfect. Urmează ultima. „La primele diagonale faci totul mecanic, te gândeşti că urmează asta, şi asta, şi asta. La ultima însă, eşti tu cu tine. Auzeam publicul aplaudând, îl simţeam pe domnul Forminte plimbându-se agitat şi îmi tot repetam: trebuie să stau. Ştiam că, dacă aterizam perfect, voi câştiga”, rememorează ea momentul. Şi a stat. Direct pe prima poziţie a podiumului. Singurul titlu olimpic adus în Europa de o gimnastă. Aparţinea Sandrei, aparţinea României. „A fost un an cu multe plusuri: revenirea în forţă după accidentarea de la picior, cucerirea aurului cu echipa la Europene, faptul că am rămas pe podiumul olimpic şi aurul olimpic la sol. Ce nu mi-a ieşit acum, sigur iese la anul...”, face bilanţul Sandra.

Gândul retragerii e departe. Mai are de luptat, obiective de atins, dintre care cel mai important e titlu mondial. „Îmi lipseşte din palmares. Vreau să am tot ce se poate la sol”, spune ea.

"În 2009 voi trage tare să obţin titlul mondial la sol. Va fi greu, dar nu imposibil" - SANDRA IZBAŞA, gimnastă

"Ziua în care mi-am încununat cariera cu o medalie olimpică a fost cea mai frumoasă" - SANDRA IZBAŞA, gimnastă

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.