Poveste specială! Gimnasta de bronz care s-a apucat de canotaj!

11 feb 2011 573 afişări Comentează şi tu Gimnastica
Poveste specială! Gimnasta de bronz care s-a apucat de canotaj! Pitica în barca uriaşelor 4 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7962/7969816/1/alex9186.jpg

Retragerea din sportul care i-a adus consacrarea înseamnă, demulte ori, pentru un sportiv finalul unui vis. O mână de idealuri,de dorinţe şi de momente în care se aude imnul se pierd într-odecizie care nu mai poate fi evitată. Câţiva, poate cei maiputernici, aleg însă un nou drum. Tot în sala de antrenamente, totca elev, dar într-o disciplină care nu are nicio legătură cutrecutul. Dana Druncea (20 de ani) a renunţat la gimnastică în urmăcu aproape doi ani. Valoros om de echipă, sportiva care cucerea cuRomânia bronzul la Campionatul Mondialul de la Stuttgart în 2007s-a mutat însă, cu visuri şi dorinţe de medalii, la canotaj.

În dimineaţa geroasă de februarie, curtea Bazei Noi de la Snagoveste pustie. Casa canotajului pare părăsită, doar câţiva câini,amorţiţi de frig, se plimbă încetişor de la o clădire la alta.Singurul loc animat este terenul, unde câteva fete, purtând vestetricolore asortate cu căciuliţe de sezon, dau tură după tură.Primele raze ale soarelui rătăcesc stinghere pe movilele de zăpadă,dată de o parte şi de alta a pistei de atletism. La una dinmargini, doi bărbaţi şi o mogâldeaţă de om privesc concentraţi."Dănuţa, câte ture mai avem?!", se uită întrebătorantrenorul Horia Constantinescu spre fata micuţă de lângă el."Ar mai fi patru, fără asta", zâmbeşte ea. Unzâmbet şi doi ochi căprui mari, care aduc parcă în frigul de afarăatmosfera din sala de gimnastică.

După 14ani punct şi de la capăt

Dana Druncea pare neschimbată. E la fel de micuţă şi deserioasă, alegându-şi cu atenţie vorbele şi zâmbind cu zgârcenie,la fel cum era la Deva. A renunţat la gimnastică în urmă cu doianişi nu s-a mai uitat în urmă. "În mare, accidentările şideciziile din interiorul lotului m-au determinat să doresc să plec.Pur şi simplu, am simţit că aşa este cel mai bine",explică ea. O hotărâre grea, luată după 14 ani de muncă într-unsport care i-a adus satisfacţii, dar şi dezamăgiri. O tristeţe carenumai după o lună prindea o altă formă. "În prima zi deliceu la Snagov, domnul director Grigore Vasile, văzându-mă mică destatură, mi-a zis că aş putea ajunge cârmăciţă. Eu ştiam doar că uncârmaci stă în barcă şi strigă", se amuză Dana. Eraînceputul unui alt vis, era o nouă viaţă.

"Totulera diferit"

De un an şi şase luni, familia canotajului a luat locul celeidin gimnastică. "Trecerea a fost grea, însă dorinţa de a-mivedea visurile împlinite şi de a nu renunţa la ele m-a făcut să iauhotărârea aceasta. Să mă ridic şi să merg maideparte pe un alt drum. Mă consider o persoană puternică, ştiu căpot continua indiferent cât de greu mi-ar fi", explică ea.Dana vorbeşte apăsat, iar vocea ei parcă tremură de fiecare datăcând vorbeşte de trecut. Cuvintele cad grele şi conturează imaginidin barcă, prima ieşire pe lac, prima întâlnire cu fetele, careîntre timp i-au devenit prietene bune. "Sosirea mea înechipa de canotaj a fost un lucru nou pentru toată lumea. Totulpărea diferit. Aici, antrenamentele sunt diferite, regimulalimentar la fel. Ca să nu mai spun şi de înălţimea medie acolegelor. Printre ei, sunt foarte micuţă", explică"Pitic", cum o alintă colegele.

Unapentru toate şi toate pentru una

Discuţia este întreruptă de una dintre fete care îi pasează, dinfugă, fularul şi mănuşile. "Eu nu fac pregătire fizică, darparticip la antrenamente pentru că suntem o echipă",explică ea serioasă. "Cârmaciul trebuie să aibă până în 50de kilograme, iar Dănuţa nu are probleme cu asta. Ea nu faceantrenamente, ci învaţă separat şi se documentează pentru postul pecare îl are în echipă", o completează antrenorulConstantinescu. Postul de cârmaci în barcă atrage după sine maimulte treburi organizatorice legate de echipă, care treceîntotdeauna pe primul plan. "Este foarte important săasculţi ce au de spus atât antrenorul, cât şi colegele, care sebazează pe tine să îţi îndeplineşti propriile responsabilităţi, nuca să le ordoni. Trebuie să ai întotdeauna o atitudine pozitivă,chiar şi atunci când nu îţi este uşor să faci asta",trasează ea şirul responsabilităţilor.

"Vreau săfiu cea mai bună"

Recunoaşte că, de când se află la lotul de tineret, a ieşit depuţine ori pe apă şi mai are o groază de lucruri de învăţat:"Nici nu îmi imaginam cât de greu ar putea fi. Când eram îngimnastică şi le vedeam pe fetele de la canotaj în bărci, vâslind,mi se părea chiar foarte simplu, dar acum pot spune că este unuldintre cele mai grele sporturi". Urmează ultima tură deteren şi Dana le urmăreşte atent pe fete. Liniştea dimineţii estestrăpunsă ritmic de zgomotul adidaşilor care lovesc pistacărămizie. "Îmi doresc să ajung să stăpânesc tehnicaaceasta de cârmaci şi să fiu cea mai bună, să ajung la JocurileOlimpice cu echipa, să ne batem pentru podium. Dacă la gimnasticănu am avut şansa asta, ştiu că măcar aici voi lupta pentruea", spune ea privind în depărtare. Antrenamentul s-aterminat şi fetele se adună în jurul căpitanului de barcă, pentrupoza de final. "Dănuţa, stai mai jos, să se vadă şi Mihaelaîn poză", o tachinează antrenorul Constantinescu. Fetelerâd, îi zâmbesc complice şi se strâng mai mult în jurul ei. Micuţade numai 1,53 m le întoarce zâmbetul şi îşi dau mâna ca o adevăratăechipă. De 8+1.

"Mă concentrez cât mai mult pe prezent şi încerc să fac totulcât mai bine. Acum, canotajul este pentru mine cel maiimportant" Dana Druncea, canotaj

"În gimnastică am făcut totul cum am ştiut că este mai bine şi ammuncit cât de mult am putut, iar asta mă face să stau liniştită şisă nu am regrete pentru toate cele întâmplate şi pentru hotărârealuată"
Dana Druncea, canotaj

"Ştie săle ţină pe fete înmână"

Calităţile cu care Dana a venit la canotaj îl determină peantrenorul lotului de tineret, Horia Constantinescu, să îi prevadăun viitor plin de medalii sportivei de la CS Olimpia: "DacăDănuţa ar avea posibilitatea să parcurgă mai mulţi kilometri peapă, ar fi un cârmaci extraordinar. Este extrem de talentată, ştiesă le ţină pe fete în mână. Este omul potrivit la timpul potrivit,ştie ce înseamnă echilibrul şi rigoare".

Orirăguşeşti, ori vorbeşti la microfon

În barcă, un cârmăci trebuie să fie auzită de tot echipajul, deaceea comunicarea este extrem de importantă. De multe ori, dincauza informaţiilor pe care le dă continuu şi mai mult strigate,"căpitanul" ambarcaţiunii de 8+1 termină cursa fără voce."Sunt unele modele de bărci la care trebuie să strigifoarte tare ca să te poată auzi toate fetele, însă sunt şi bărci custaţii speciale care au şi un micuţ microfon şi este mult mai uşorsă te faci auzită", dezvăluie Dana.

Lotul de tineret lacanotaj al României este format din:
Anca Luchian, Claudia Trifoi, Mădălina Iacob, Evelina Cogianu,Simona Avădanei, Alexandra Bizom, Oltiţa Hrişcă, AdnanaConstănceanu, Alexandra Vermeşan, Ana-Maria Tudosanu, MihaelaPetrila, Geanina Tîrnoschi, Geanina Zlăvog, Viorica Deacu şi DanaDruncea

Rolul cârmaciului înbarcă:
Stabileşte strocul
Ţine ghidajele ambarcaţiunii
Încurajează fetele tot timpul
E "om de servicu" permanent (ţine programul echipei şi este liantîntre antrenor şi echipă)

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.