Interviu eveniment Andreea Răducan! Viaţa bate aurul

28 oct 2009 475 afişări Gimnastica
Interviu eveniment Andreea Răducan! Viaţa bate aurul Viaţa bate aurul

Andreea Răducan. Un nume care nu are nevoie de prezentare. Edestul să rosteşti primele silabe şi gândul te trimite înapoi cunouă ani, la JO de la Sydney, când o mână de om se pierdea prinmulţimea de jurnalişti şi de bliţuri care voiau să smulgă uninstantaneu cu campioana fără medalie, din cauza unui banalmedicament împotriva răcelii. Totul a devenit o amintire, anexatăla dezamăgirile cu care viaţa a călit-o. Acum, o tânără drăguţă,optimistă şi plină de viaţă. O păpuşă minionă, care frapează prinsinceritate şi impresionează prin maturitatea răspunsurilor.Andreea Răducan a vorbit, pentru ProSport, despre cum arată viaţaei şi despre cum a depăşit momentul Sydney 2000.

PREZENT: "Lucrezla Fundaţia Olimpică Română unde am funcţia de coordonator relaţiipublice şi sunt membru fondator al proiectului Fundaţia CasaCampionilor, iniţiat de foştii mei antrenori Mariana Bitang şiOctavian Belu. Am ales să fac ce îmi place şi ce pot să fac maibine"
ANTRENORAT:"Deocamdată nu îmi doresc asta, sau cel puţin nu în următorii doi,cinci ani. După aceea, nu ştiu, voi mai vedea"
EMIGRARE: "Imediat după cem-am retras am primit o ofertă din Qatar, dar nu m-a tentat. Nicinu doream să plec"

Sportivamodelşi tranziţia spre altăviaţă

MODEL:"Se mai întâmplă să mă mai oprească oamenii pe stradă să îmi zicăcă sunt un model pentru copii lor, sau că au trăit cu mine unanumit moment al concursului. Este foarte frumos să ajungi unmodel, însă înseamnă şi foarte multe responsabilităţi"
READAPTARE: "Mi-autrebuit vreo doi ani. După o viaţă petrecută în cantonamente, cândaveai totul planificat, era destul de greu să te adaptezi la unstil de viaţă normal. Era foarte greu să susţii un dialog care sănu aibă legătură cu domeniul de unde vii. A fost un pic mai greu,dar cred că am fost unul din cazurile norocoase"
HOTĂRÂRILE LUATE DUPĂRETRAGERE: "Mi-ar fi plăcut să am atunci pe cinevacare să se ocupe de imaginea mea, însă managementul sportiv nu preaexista. M-am sfătuit cu părinţii mei şi cu antrenorii, care deşi aurămas la Deva îi sunam să îi întreb dacă e bine sau nu să fac unanumit lucru"
TENTAŢIA DE A PLECAAFARĂ: "Sincer, nu există aşa ceva. Cred că se potface lucruri frumoase şi în România, mă simt bine aici, pentru căam alături familia, prietenii. De noi depinde să facem lucrurile sămeargă, noi suntem pioni"

Rana care nu se vindecă şireîntâlnirea cu Rogge

APRECIERE: "Credcă momentul Sydney a contat foarte mult. Probabil a fost o asocierea oamenilor cu drama mea. Cred că fiecare s-a simţit la un momentdat în viaţă nedreptăţit şi de aceea poate că a fost şi aceaempatie cu situaţia mea"
SYDNEY2000: "Toţi mi-au spus că nu este vina mea, însăasta nu m-a ajutat cu nimic. A fost o lecţie de viaţă, una urâtă,de care acum vorbesc cu zâmbetul pe buze. Însă este dureros.Gândiţi-vă la un copil care se pregăteşte pentru a fi cel mai bun,merge acolo, dă tot ce poate, face exerciţii bune, urcă pe primatreaptă a podiumului şi la sfârşit alţii îi spun că nu este corect.Nu am înţeles niciodată!"
MEDALIAINEXISTENTĂ: "Nu am făcut nimic oficial şi nici nucred că este momentul. M-am întâlnit cu Jacques Rogge când a fostîn România, şi-a pus mâinile în cap când m-a văzut şi asta e.Dumnealui era preşedintele Comisiei care a dat verdictul în cazulmeu"
VINOVAŢI: "Nu ampurtat ranchiună nimănui pentru ce s-a întâmplat acolo, nu amcăutat să aflu vinovaţii pentru că nu m-ar fi ajutat, dar ştiu căam plătit scump. În gimnastică foarte greu prinzi două participărila JO, nu este ca la canotaj de exemplu că poţi să te laşi, faci uncopil, apoi revii şi iei medalie. La gimnastică o pauză de douăzile se simte imediat la mobilitate şi la orientare"

Preţul succesului şi viaţa capoveste

IMAGINECURATĂ: "Am înţeles că sportul a fost viaţa meapână în acel moment şi că de atunci începe altceva. Nu trăiesc întrecut, deşi mă bucur de performanţele pe care le-am reuşit, însădacă mi se acordă atenţie aş vrea să fie pentru ce sunt acum"
ACCIDENTĂRI: "Sănu credeţi că a fost vreun concurs la care să nu fi mers cu dureri,însă trebuie să laşi totul în urmă. Este un lucru normal la unsportiv de performanţă, pentru că sunt mii de repetări, intervineuzura. Este un preţ pe care trebuie să-l plăteşti, dar nu esteobligatoriu, nu te forţează nimeni să faci asta"
VIITOR: "Poate arfi interesant să scriu o carte despre cum am trăit acea perioadă,concursurile, atmosfera de atunci, poate chiar şi un documentar.Important este că acum m-am liniştit şi sunt pregătită să înfruntlucrurile pe care mi le va da viaţa"


Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.