Ar fi păcat pentru ca povestea atât de frumoasă a gimnasticii româneşti să nu meargă mai departe. Cine are urechi de auzit…

7 oct 2013 1789 afişări Gimnastica
Ar fi păcat pentru ca povestea atât de frumoasă a gimnasticii româneşti să nu meargă mai departe. Cine are urechi de auzit…

A căzut cortina peste Mondialul de gimnastică, o ediţie plină de tensiune, spectacol, entuziasm, decepţii, frustrări. Avem un pic inima grea, ştim câtă trudă e în acest sport care ne-a adus atâtea bucurii. E clar că gimnastica e un sport iubit la noi, să sperăm că va primi şi sprijinul necesar. Pentru a face performanţă e nevoie de multe.

De muncit, fetele ca şi băieţii ştiu să trudească din greu. Talente sunt, tradiţie există. Dar e nevoie de investiţii la baza sistemului, pentru a atrage copiii către acest sport atât de iubit, pentru a ţine antrenorii în ţară. Judecând după numărul de medalii e sportul cel mai prolific, fără dubii. Ne-am obişnuit să luăm medalii, ne revoltăm şi criticăm cu voluptate când ele nu vin după cum considerăm (unii dintre) noi.

Să îi lăsăm pe cei care se pricep să tragă concluziile, să îşi facă meseria cum ştiu mai bine. Iar cei care au au putere de decizie să înţeleagă că performanţa se face şi cu investiţii mari. Ar fi păcat pentru ca povestea atât de frumoasă a gimnasticii româneşti să nu meargă mai departe ! Cine are urechi de auzit…

Articol scris de Mădălina BARBU

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.