Straie de bronz! D’Artagnan din Iaşi

8 nov 2010 22 afişări Comentează şi tu Alte sporturi
Straie de bronz! D’Artagnan din Iaşi Straie de bronz! D’Artagnan din Iaşi

Cosmin Hănceanu a furnizat marea surpriză a sabiei româneşti laMondialele de la Paris. Sabrerul de 24 de ani a obţinut medalia debronz, cedând doar în faţa sud-coreeanului Woo Young Won, noulcampion mondial al probei.

După ce în 2009 şi-a făcut încălzirea cu două medalii cu echipa,aur (CM Antalya) şi argint (CE Plovdiv), Cosmin Hănceanu a spartgheaţa şi la individual. Într-o competiţie în care speranţele seîndreptau spre vicecampionul mondial Rareş Dumitrescu şi spre multmai experimentatul Florin Zalomir, Hănceanu a "înţepat" decisivpână în penultimul act. O determinare care l-a făcut victimă, înoptimi, chiar pe colegul alături de care a tras un deceniu, în salade la Iaşi, Tiberiu Dolniceanu. "Cosmin are o mare calitatenecesară acestui sport, sclipirea de moment. E incredibil cum poatesimţi acea fracţiune de secundă care poate face diferenţa într-unasalt decisiv", dezvăluie Iulian Biţucă, cel care i-a îndrumatpaşii pe planşă timp de 12 ani.

Joacade-a scrima
De altfel, antrenorul ieşean este cel care l-a şi descoperit,întâmplător, în urma unei selecţii în şcoli. Cosmin avea 10 anicând a păşit în sala de scrimă şi niciun gând să rămână. "Pentru uncopil dinamic, în primele zile scrima poate părea un sportplictisitor. La început, mai mult ne-am jucat, am încercat să îlobişnuiesc cu venitul la sală, abia după trei luni, când a pus mânape sabie, a dat semne că îi place", rememorează Biţucă.
Primele concursuri, emoţiile, gustul victoriei, care l-a făcut sădedice şi mai mult timp sabiei, compun imaginea unui tip modest şimuncitor, pentru care performanţa înseamnă perfecţiunea. "Stă orebune după antrenament să repete un procedeu până îi iese perfect.Iar faptul că e dreptaci aduce cu sine o muncă dublă faţă de ceadepusă de un stângaci, care teoretic este mult mai avantajat pentruun astfel de sport", continuă antrenorul.

La unpas să renunţe pentru Ştiinţe
A urmat o muncă titanică, în care volumul depus a variat săptămânalîntre 30 şi 40 de ore de antrenament. Drumul spre medalie alsportivului legitimat acum la Steaua nu a fost întotdeauna uşor.Cea mai grea încercare, pentru care a fost gata să renunţe lasport, a fost împăcarea învăţăturii cu antrenamentele. "A fostdificil, pentru că părinţii lui doreau ca el să urmeze ŞtiinţeleEconomice, iar el dorea să continue cu sportul. Am vorbit mult cuai lui, am încercat să îi conving că poate face ambele lucruribine. Dar m-am temut pentru el. Acum suntem toţi fericiţi",punctează Biţucă. O fericire care a prins formă în debutulconcursului de la Paris. Un bronz mondial, care poate fi doarpreambulul unui metal mai strălucitor în concursul cu echipa depeste câteva zile.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.