Doi ani fără Craiova

Datele Institutului Național de Statistică sunt îngrijorătoare. Conform ultimului recensământ, populația Craiovei a scăzut cu mai bine de 58.000 de locuitori. Un oraș întreg a plecat să caute un cer mai albastru, să privească răsăritul departe de freamătul Jiului. Drama Craiovei nu poate fi redată de graficele utilizate de statisticieni. Adevărata pierdere nu poate fi cuantificată de cifrele reci. Din urbea boierească a dispărut echipa de fotbal Universitatea Craiova. E al doilea an în care „Știința” nu iese la joc. Stadionul „Ion Oblemenco” e în paragină, fotbaliștii s-au risipit în patru zări. Condus de un patron fanfaron și nepriceput, clubul a fost dezafiliat de plutonul de execuție al lui Mircea Sandu. Nu mai intrăm în detalii, ați urmărit scandalul pe toate posturile.

Constatăm însă că a început un alt sezon fără „Campioana unei mari iubiri”. Dacă ar fi iubit echipa așa cum se împăuna, Adrian Mititelu ar fi trebuit să iasă din scenă. Să predea Universitatea autorităților locale sau suporterilor. Să continue războiul în instanță și să încaseze sumele compensatorii dacă justiția îi va da dreptate. Să-și recupereze banii, dar să nu prejudicieze zeci de mii de fani dintr-un orgoliu bolnăvicios. Echipa trebuia să pornească la drum, să reziste până în iarnă, când bugetele autorităților locale ar fi putut prinde și fondurile dedicate sprijinirii „juveților”. Chiar dacă ar fi intrat în competiție cu juniorii, nu conta, important era să fie acolo, să nu mai lipsească din clasamente. Nu cred că nu s-ar fi găsit banii necesari prezenței în liga secundă, dacă formația nu mai avea nimic în comun cu Adrian Mititelu. Priviți la Timișoara, unde suporterii au ales să înceapă de jos, pentru că în Banat „se iubește, nu se discută”.

Ce se întâmplă cu orfanii Craiovei? Cu ce-și ocupă timpul la ora la care Universitea ar fi avut meci? Tresar când aud numele lui Mihai Costea sau al lui Găman? Înjură când îi zăresc pe „Nașul” și pe „Corleone”? Strâng pumnii când pe ecran apar fotbaliști îmbrăcați în alb și albastru? Susținătorilor „Științei” nu le-au rămas decât amintirile și un dram de speranță. Ceea ce părea să fie doar un vis urât s-a transformat într-un coșmar ce nu se mai termină.

Un oraș întreg a părăsit Bănia. Alții se pregătesc să călătorească spre tărâmul făgăduinței. Îi sfătuim să plece fără să se uite în spate. De lângă stadionul unde înscria în poarta Fiorentinei, Oblemenco i-ar mustra că au lăsat Craiova fără bucuria fotbalului.