Testarea arbitrilor, trecut, prezent . Oare și viitor?

Trei arbitri FIFA n-au luat testarea teoretică. Probabil că n-au știut, de-aia n-au luat-o. După cum, pe vremuri aveau probleme cei care acum n-au, adică alți fii. Ieri unii, azi alții, într-o succesiune a lustrației fiilor de către tații aflați la putere, după ce anii trecuți alți tați lustrau alți fii.

Am citit întrebările publicate ieri de ProSport. Unele, ca răspuns, solicită adevărate compuneri. Cum ar fi: „Când un jucător înlocuit este sancționat cu cartonaș galben?” Sau „Când un teren este impracticabil?” Par întrebări de Teleenciclopedia sau de Teleșcoală, emisiuni ale anilor în care se vorbea mult și nu se spunea nimic. Când la nivel internațional se folosesc imagini sau chestiuni practice, ai noștri golesc călimările și scriu mai mult ca Sadoveanu.

Acum patruzeci și mai bine de ani era un arbitru despre care am mai scris povestioare în această pagină. Aurel Bentu, așa-l chema, om simplu, fără multă carte, fără limbi străine la bază, dar cu sânge în el, cu autoritate și cu stil pe teren, care n-avea nici o greață de a arbitra derbyurile Steaua-Dinamo atunci când mai școliții și mai poligloții săi colegi de fluier mâncau cretă să facă febră și să ajungă la infirmerie, nu în gurile generalilor de Armată și de Securitate.

Și vine vremea testării teoretice. „Tovarășe Bentu, luați o hârtie și-un stilou, și scrieți ce trebuie să faceți în cutare și cutare situiație”. Examinatorii, tipi cu nivel intelectual remarcabil, George N. Gherghe, Kevork Ghemigean. Examinatul Bentu, uvrier cu bască, dar având aceeași prezență de spirit ca și în teren.” Dacă-mi dați un fluier și vă arăt!” Și intransigenții profesori îi dădeau examenul, pentru că aveau nevoie de flerul și spontaneitatea sa în teren.

Asta nu înseamnă că testele teoretice nu sunt importante. Nici că nu trebuie susținute așa cum scrie la regulament. Înseamnă doar că trebuie să fim ceva mai adaptați anului 2012. Adică un pic mai practici și mai moderni, să ne uităm mai des pe video, nu să punem arbitrii să scrie kilometrii de pădure tăiată, care apoi să fie corectate de cine știe ce fruntași în producție.