Finalul de sezon? O rușine și o bătaie de joc!

Această ocupație, de a scrie editoriale, în general încărcată de sensuri și de nuanțe, are și momente în care nuanțele și sensurile nu mai au niciun rost. Clipe în care dacă te dai după cireș și nu spui lucrurilor pe nume nu faci altceva decât să servești fondante și praline unor oameni cărora le e foame de pâine goală.

Acest decembrie este unul din acele momente. Etape jucate în fața aproape nimănui, stadioane chelite de oameni, văduvite de pasiune, transformate în teritorii unde se frâng oase, se degeră și se orbecăie. Trebuia făcut ceva cu acest calendar, să nu se ducă până înainte de Crăciun. Nu invocați englezii, care până la Sfântul Ion dispută vreo patru etape! Ei au o tradiție în sensul ăsta, dar mai ales au stadioane. Noi avem niște tăpșane denivelate, înghețate, omologaate pe bază de plocoane și prieteșuguri. Câteva cazuri particulare merită luate în detaliu.

Piciorul lui Dan Roman s-a rupt la Botoșani, pe un teren înghețat. O vreme, până când i-am ascultat pe cei implicați, am crezut că momentul nefericit al fracturii putea surveni oricând, chiar și în luna mai, că n-are nicio legătură cu terenul. Dar vorbind cu acei oameni,care au fost acolo, la doar câțiva pași de osul trosnind,  mi-am dat seama că terenul a contribuit și el la nenorocire.

Sigur că Botoșaniul e în primul an de elită și funcționează cu dispensă relativ la instalația de încălzire și la nocturnă. Poate că e normal ca nou-veniții să se bucure de înlesniri, însă ele ar trebui restricționate. Da, poți juca fără nocturnă, dar nu în iulie și august. Pentru acele meciuri, închiriezi un teren cu reflectoare, să nu moară oamenii de cald. Iarăși, da, poți juca acasă fără încălzire în gazon, dar nu în decembrie și februarie. Înaceste luni, te duci în altă parte. Așa cum în țara asta se pot reglementa cauciucurile de iarnă obligatorii pentru toți amărăștenii, așa ar trebui să se reglementeze și aceste lucrurui minimale.

Apoi, meciul Brașov-Pandurii, de acum câteva zile, s-a disputat pe un teren înghețat pentru că pe stadionul unde evoluează clubul patronat de Niculaie și administrat de Zotta, dacă dai drumul la încălzire, nu mai merge nocturna și invers. E ca și cum acasă, după lăsarea întunericului, dacă vrei să ai caloriferul cald, trebuie să stingi lumina. Și lucrul ăsta se poate legifera. Dacă nu poți să evoluezi în nocturnă, o faci de la prânz, când ești obligat să dezgheți terenul. Același meci despre care vorbeam s-a disputat cu o minge albă pe un teren mai degrabă alb decât verde. Am înțeles că gazdele n-aveau mingi colorate, portocalii, roșii, cum or fi. În Franța, cei care conduc fotbalul au obligat pe toată lumea să folosească baloanele portocalii de la începutul lui decembrie până la finele lui februarie, când vizibilitatea scade.

S-a ajuns ca la un meci al lui Ajaccio, acasă, programat la prânz, pe gazon să zburde o minge portocalie, deși în tribune se stătea la mânecă scurtă, la peste 20 de grade.Mai departe, la derby-ul Steaua-Astra a fost lume foarte puțină, ceva peste zece mii de oameni, pierduți în imensitatea Arenei Naționale. Din cauza frigului, firește! Într-adevăr, e foarte frig. Înțepenești într-un minut, nu în două ceasuri de stat pe niște scaune înghețate! În contrapartidă, acum câțiva ani am fost la Madrid, unde am dat 110 eruo pe două bilete la un meci de campionat al Realului. Sus, la ultimul nivel, la cucurigu. Să fi fost vreo 15 grade afară, când, după câteva minute, am simțit o căldură plăcută. Din niște tunuri se sufla aer cald, ca oamenii care au scos bani din buzunare să nu tremure la 15 grade.

În fine, meciul Pandurii-Petrolul a fost aproape de neurmărit din cauza ceții. Așteptam mult de la două echipe tehnice și ofensive, dar n-am văzut nimic în afara unui lapte, iaurt, chefir sau ce-o fi fost. Se filma când de pe o parte, când de pe cealaltă, doar-doar s-o vedea ceva, dar nu s-a văzut nimic! Se invocă regulamentul care spune că jos trebuie să se vadă de la o poartă la alta. Dar sus? Dar telespectatorii? Când intră reflectoarele prin ceață, nu se mai vede nimic. E ca și cum ai încerca să spargi ceața cu faza lungă a mașinii. Faci ceața lapte și te îneci cu ea! Au fost doar câteva bătăi de joc ale unui sistem șchiop, care-și bate joc de oameni pentru scopuri care ne scapă. Dar bine că s-a terminat. Ne revedem la anul, cu aceleași probleme!