De ce nu mai iubim naționala?

Dacă-i batem pe uruguayeni, o să spunem că e un rezultat mare, că o victorie împotriva locului patru de la ultima Cupă Mondială nu e la îndemâna oricui. Și chiar nu e.

Dacă ne bat, o să spunem c-a fost un test util și că întotdeauna poți învăța dacă îi ai în față pe Forlan sau pe Suarez. Și iarăși va fi adevărat, propovăduitorii unor asemenea idei având perfectă dreptate.
Meciul cu Uruguay e cea mai importantă întâmplare din istoria echipei naționale de pe teren propriu de la acel 5-1 cu Germania, din Giulești, de la care au trecut însă aproape 8 ani. E instructiv și reconfortant să întâlnești prima campioană mondială din istoria fotbalului. Dacă o și inviți la tine acasă, e cu atât mai bine cu cât poți face uitată, măcar în parte, țeapa pe care ne-a tras-o Argentina astă vară, la inaugurarea noului stadion.
La un asemenea meci, publicul ar trebui să dea buzna. Nu putem invoca frigul, la Steaua-Twente au fost minus 8 grade, încă o jumătate de metru de zăpadă față de ce-a mai rămas acum, dar în tribune n-aveai loc s-arunci un ac.

Oamenii lipsesc de la meci nu din cauza frigului, ci din cauza echipei noastre naționale. S-a rupt acea punte, acea legătură care unea tribuna cu tricoul transpirat al jucătorului. Nu zice nimeni că publicul nu-i apreciază pe Goian, pe Chiricheș, pe Mutu sau pe Marica luați separat. Dar îngemănați în această alcătuire, ei nu mai produc fior. Atitudinea federală față de public respinge, lipsa de performanță din ultima vreme nu mai cheamă alături, cîte o șușă cum a fost aceea de dată recentă cu Turkmenistanul îi îndepărtează până și pe cei care mai aveau dubii.

Priviți diseară tribunele de la Anglia-Olanda. Sau pe cele de la Spania-Venezuela, unde adversarul, în ciuda progresului din ultima vreme, n-are cota Uruguayului. Va fi lume multă și colo și colo, cu stegulețe și cu însuflețire.Acolo, acea punte despre care vorbeam, există. Noi trebuie s-o refacem prin rezultate, altfel vom trăi în continuare în preajma unei naționale de laborator, aflată departe de sufletele noastre.