A fost revelația de aur a sportului românesc la Jocurile Olimpice de la Londra:** „E obositor să fiu în centrul atenției”

Alin Moldoveanu a fost revelația de aur a sportului românesc la Jocurile Olimpice de la Londra după ce a cucerit titlul olimpic în proba de pușcă aer comprimat 10 m. Un tip echilibrat, extrem de calm, Alin a lăsat deja în urmă concursul olimpic și se gândește la următoarele competiții. Cu gândul la cei dragi de acasă, unde va ajunge astăzi, tiristul a povestit pentru ProSport cum s-a adaptat la noul statut și ce planuri de viitor are.

Cum s-a schimbat viața ta de când ai devenit campion olimpic?
În principiu nu s-a schimbat, deocamdată este agitație multă, aștept să se liniștească lucrurile.

Ai apucat să te bucuri de medalie?
Deocamdată nu prea, toată lumea trage de mine, interviuri, apariții, așa se întâmplă… Dar o să se liniștească totul, așa e o săptămână, două, după care nimeni nu mai are treabă cu tine.

Ai revăzut finala olimpică?
Da, de mai multe ori, și mi-a crescut pulsul de fiecare dată.

Îți place acest nou statut?
Nu, nu îmi place, pentru că nu-mi stă în fire să fiu astfel și mi se pare obositor să fiu în centrul atenției.

Cum te vei obișnui cu astea, pentru că statutul de campion olimpic înseamnă și mai multă mediatizare, interviuri…
O iau pas cu pas, o să vedem, eu zic că o să se potolească totul, mai durează o săptămână maxim.Doar două-trei zile de odihnă, apoi iar la treabă

Cine te-a așteptat la întoarcerea în țară?
Toată familia, toți cunoscuții, am fost compleșit, suprins de această primire, nu mă așteptam să vină atât de mulți.

Cât ai apucat să stai cu ei?
Vreo două ore, maxim trei.

Ce ai reușit să faci de când te-ai întors în țară?
Am dormit, m-am odihnit. Am fost la premieri, la întâlnirea cu domnul președinte. În rest, am încercat să recuperez orele de somn.

Ce urmează pentru tine?
Vreo două-trei zile de pauză și apoi ne apucăm de treabă.

Când vei avea primul concurs?
O să am o finală de Cupă Mondială în octombrie, după aceea Campionatul European în februarie, deja totul e stabilit.

Te mai gândești la ce s-a întâmplat la Londra?
Ca și rezultat da, înseamnă foarte mult pentru mine că am urcat pe podium, a fost un concurs bun, în care am reușit ce mi-am propus. Însă trebuie să privești în față, să îți propui alte obiective, nu să rămâi mult cu gândul la ce a fost.

Cum te-ai bucurat de medalia aceasta? Nu te-ai exteriorizat prea mult…
Nu sunt genul care țipă, urlă, nu mă exteriorizez prea mult și asta e un lucru deprins din experiența profesională, nu-mi place să arăt ce simt. În interiorul meu m-au bucurat și am trăit la cote înalte.

Nu a refuzat pe nimeni la interviuri

Câte interviuri ai dat de când ai ieșit campion olimpic?
(zâmbește) Nu știu. Nu le-am contorizat, am încercat să răspund tuturor interviurilor, să nu refuz pe nimeni.

Care este întrebarea care te enervează?
Eu nu mă enervez, sunt un tip calm, iar acolo unde nu vreau să răspund spun că nu.

Ce ai fost întrebat cel mai des?
„Cum te simți în noua postură?” (zâmbește)

Cât crezi că vei rezista fără antrenamente?
Chiar după ce s-a terminat concursul, am mai făcut câteva antrenamente, după care au închis tot pe acolo și m-au trimis acasă, nu am mai avut ce să mai fac. Cred că am o săptămână de când nu am mai făcut, dar recuperez.

În afară de medalie, cu ce ai rămas după JO de la Londra?
Cu amintiri multe și frumoase. În afară de momentul cuceririi medaliei, este senzația de pe podium.

Ce înseamnă pentru tine aceaste premieri și decorații pe care le primești?
Sunt o apreciere a muncii noastre, însă nu știu ce înseamnă asta, nici diplomele pe care le-am primit de la Dinamo. Nici despre ordinele de merit primite de la Președinție nu știu ce semnifică sau ce beneficii avem.