Pușa știa impresionantul amănunt încă din luna ianuarie „Așa a vrut Dumnezeu”, crede campioana olimpică „O coincidență dată de destinul de campioană”, spune Vali Tomescu
Puterea de muncă și ambiția i-au fost vărsate cu polonicul de Dumnezeu. Tot El a mângait-o să-i aline dorul de România în urmă cu 12 ani, atunci când a ales aerul tare din Colorado pentru a atinge stelele performanței. Și tot El a ținut-o în palmă în ultimul ciclu olimpic pentru a-și recăpata energia necesară pentru apărarea titlului din Beijing. Povestea Constantinei Diță o cunoașteți cu toții. Cea mai vârstnică medaliată cu aur din istoria maratonului olimpic v-a înviorat retina cu pașii ei apăsați pe cimentul din China. V-a determinat poate să porniți spre un jogging de seară sau să dați frâu liber visurilor. Mai presus de toate, ea a îmbrăcat treningul ambasadorului perfect al României. Tot timpul. Pe toate meridianele. Iar la final de carieră, la ultima cursă a vieții, maratonul în care știe că medalia nu va mai atârna la gâtul ei, Pușa merită să primească un trofeu dat de destin. O potrivire a cifrelor, o coincidență tulburătoare, o simetrie nemaiîntâlnită în sportul românesc. În momentul în care va parcurge ultimii 42,195 de km ai carierei, atleta stabilită în Erie (SUA) va avea 42 de ani și 195 de zile…
Pușa, pe 5 august, ziua maratonului din Londra, știi exact ce vârstă vei avea? (râde cu un aer de mulțumire) Cred că se vor alinia stelele pe 5 august pentru că o astfel de coincidență în atletism sau în sportul mondial se întâmplă o dată la 100 de ani. Da, știam și eu de această simetrie perfectă încă din luna ianuarie. Pur și simplu am calculat câte zile voi împlini pe data maratonului din Londra și nu mi-a venit să cred când ajungeam la aceeași sumă! Am mai luat încă o dată zilele și încă o dată! Abia a treia oară am fost convinsă că n-am sărit vreo zi.
Destinul de campioană? Mâna lui Dumnezeu? (10 secunde de pauză) Așa a vrut Dumnezeu! Dar să știți că aceasta nu este singura coincidență care se va ivi cu ocazia maratonului olimpic de pe 5 august. Va fi ultima cursă a carierei, chiar în anul 2012, anul în care voi participa la Maratonul din Londra pentru a 12-a oară în carieră. E foarte apropiat sufletului meu și pentru că de șase ori am urcat pe podium, iar lumea mă oprește pe stradă, îmi cere autografe, se pozează cu mine. Eu prin ceea ce am făcut, cred că le-am recompensat londonezilor dragostea pe care mi-o poartă.
Crezi în superstiții? (ne întrerupe) Pe tot parcursul carierei câteva semne mi-au fost ca niște premoniții. Când nopatea visam urât, a doua zi concursul îmi ieșea prost. Când îmi uitam în camera de hotel acreditarea, chiar dacă se ducea Vali să mi-o aducă, tot nu reușeam să-mi ating ținta propusă la acel concurs. De multe ori sunt agitată noaptea înaintea maratoanelor. În Beijing, nici n-am mai avut timp să-mi aranjez părul înaintea cursei.
84 de ani, bunica și nepoții
Din cei 42 de kilometri și 195 de metri care bucată ți se pare cel mai greu de parcurs? Maratonul debutează cu adevărat în jurul kilometrului 35, greul abia atunci începe. Până la acea bornă vezi un grup destul de compact, dar câștigătorul se conturează abia apoi. În Beijing, ultimii 2000 de metri au fost ca o sabie cu două tăișuri! Eu mi-am zis că voi mânca pământul și tot voi încheia prima, dar, în același timp, prin minte îmi fugeau secvențele unui maraton, din trecut, de la Londra. Ce s-a întâmplat atunci? Conduceam, aveam un avans confortabil, dar m-am tăiat și nici n-am mai putut merge mai departe.
În 42 de ani de viață care au fost cele mai frumoase zile? Am avut multe… când l-am adus pe lume pe Rafael (n.r. – Pușa i-a dat numele fiului său de la bomboanele Raffaelo), zilele în care o văd pe mama (n.r. – Elena – 81 de ani, locuiește în Turburea) și alte zile cu bucurii care par mărunte, dar îmi umplu sufletul de fericire. Pe plan sportiv, nu încape nicio îndoială: momentul maratonului de la Jocurile Olimpice din Beijing.
Cum te imaginezi la dublul vârstei pe care-l ai acum? La 84 de ani!? Ooo, ce mult e până atunci, măcar să ajung eu la vârsta de 80 de ani. Voi fi probabil o bunică fericită care va alerga din bucătărie în sufragerie și poate prin curtea casei din România. Vă imaginați cum ar arăta campioana olimpică pe post de bunică? Mama mea are cinci nepoți de la șase copii, dar eu aș vrea să am și mai mulți nepoți, poate șase, cărora le-aș spune în fiecare seară toate poveștile maratoanelor mele.
Pușa făcea curse perfecte după nopțile în care îi apărea în vis tatăl ei Vali Tomescu
ULTIMELE trei ANIVERSĂ‚RI 39 de ani: „M-am trezit de dimineață am făcut 39 de prăjituri tiramisu, preferatele mele, iar apoi am alergat 35 km” 40 de ani: „Mi-am pus dorința să ajung cu bine la Londra și am sărbătorit cu un tort în alb și roșu alături de Anuța Cătuna, Luminița Talpoș, Nuța Olaru și Adriana Pîrtea” 41 de ani: „Mi-am sărbătorit-o printr-un concurs, la Maratonul de la Osaka și seara cu mâncare tradiționala japoneză”
Tomescu: „E mâna destinului”
Vali Tomescu, fostul soț și antrenor al Constantinei Diță, ocupă în prezent funcția de antrenor al lotului olimpic feminin de maraton al Chinei. Din Beijing, tehnicianul în vârstă de 35 de ani a comentat pentru ProSport inedita potrivire dintre vârsta Pușei și distanța pe care o parcurge un maratonist. „Părerea mea este că maratonul face parte din destinul ei și se confirmă prin această coincidență. Nimeni nu o putea calcula cu o asemenea precizie, deci e mâna destinului. A muncit mult să ajungă sus, dar și destinul a avut importanța sa”.
Pușa, prima româncă în Londra
Actuala campioană olimpică la maraton (cea mai vârstnică medaliată cu aur din istorie – record omologat de Guinness Book) se află deja în Londra alături de sora sa și antrenoarea sa, Elisabeta. Pușa e prima sportivă din delegația tricoloră care a ajuns în Marea Britanie pentru a se acomoda cu clima și pentru a vedea traseul. Înainte de Beijing 2008, fondista stabilită în Erie (Colorado) a efectuat un stagiu de pregătire în Japonia.
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER