Sunt diferite, dar se completează reciproc De mai bine de un an, fetița Vioricăi stă în cantonament, la Snagov Geta are doi copii, un băiat și o fetiță
Sportul este domeniul care oferă de multe ori cele mai realiste lecții de viață. Uneori sportivii își depășesc statutul de mari campioni și devin pentru ceilalți adevărați eroi și modele de urmat, cu povești care sfidează parcă toate regulile. Cum e să fii campion olimpic, să te retragi în plină glorie, să stai acasă, să faci un copil, să revii, să devii iarăși campion olimpic și iarăși să te retragi, hotărât că nimic nu te-ar mai face să te întorci în antrenamente? Și totuși…
Rețeta incredibilă a revenirilor în sportul românesc a fost brevetată cu succes de canotoarea secolului XX, Elisabeta Lipă, cu trei comeback-uri olimpice de aur: Atlanta ’96, Sydney 2000 și Atena 2004. Ștafeta a fost preluată firesc de Georgeta Andrunache (36 de ani) și Viorica Susanu (36 de ani) într-o probă pe care România a pus monopol de aur încă de la ediția de la Sydney 2000 (în componența Andrunache – Ignat). După doi ani de pauză cele două s-au întors în barca tricoloră cu un singur gând: al patrulea titlu olimpic consecutiv și continuarea supremației.
Se cunosc de 20 de ani
Sunt cunoscute drept „Gemenele aurului”. Sau „Mămicile olimpice”. Sau mai simplu „Geta și Suzi”. Sunt oficial o echipă de peste 15 ani, de la primul mare concurs în care au tras împreună în barca de 8+1 și au trăit bucuria primei medalii de aur la Mondialele din 1997, în Franța. Se cunoșteau însă cu mult mai înainte, din 1992, de când s-au întâlnit la lotul de juniori de la Orșova. O prietenie începută ca oricare alta, împărțită între antrenamente, visuri de medalie și multe sacrificii. Geta a fost prima jumătate a bărcii de dublu rame. Întâi a tras cu Veronica Cochela, apoi selecțiile din lot (cea mai bună stângă a făcut echipă cu cea mai bună dreaptă) au „lipit-o” de Viorica Susanu, la începutul anului 2000. O ruptură fibrilară la umărul drept a scos-o pe Susi din ecuația olimpică, iar Geta a luat aurul alături de cel mai tare stroc din istoria României, Doina Ignat. Dar proiectul „Andrunache – Suzi” a continuat și încă își consumă faima.
Întotdeauna și-au propus doar aurul
La Atena 2004, cele două au trăit împreună bucuria dublei de aur și primul mare succes ca echipaj la dublu rame. Un succes care, repetat patru ani mai târziu, la Beijing, salva onoarea canotajului românesc. Invincibile la dublu rame, campioanele olimpice au trebuit să se mulțumească în China doar cu bronz în proba regină, 8+1. A fost punctul final al carierei. Și-au întors fața către familie, s-au retras, au devenit mămici și… au revenit. „Când am plecat de acasă, am plecat tot pentru o medalie de aur. Cele mai mari așteptări de la noi le avem noi. Nu este ușor să te retragi, să revii, iar să te retragi, iar să revii și întotdeauna să-ți propui și să declari că vrei doar aurul”, mărturisește Andrunache.
Mami merge la serviciu pe apă
Originară din Botoșani, Geta este mamă a doi copii, Ștefan (7 ani) și Miruna (3 ani), iar depărtarea de ei este poate cel mai greu sacrificiu pe care îl face. Mai fuge în weekend acasă sau se trezește, câteodată, cu picii în vizită neanunțată. „Ștefan este mai mare și e alături de mama la a doua olimpiadă, știe că mai muncește pentru o medalie. Miruna știe că merg la serviciu, spune că merg la serviciu pe apă”, zâmbește ea. Momentele puține petrecute cu cei dragi îi dau însă puterea să meargă mai departe și o ambiționează mai mult. Uită până și de dureri, iar infiltrațiile cu care trece peste sutele de ore de pregătire au ajuns să facă parte din programul obișnuit de antrenament.
Antrenamente cu infliltrații
Infiltrații au fost și la Atena, unde a concurat cu probleme mari la spate, dar și la Beijing, unde a tras cu încheietura mâinii drepte dată peste cap. A strâns din dinți, așa cum face și acum. Un nou titlu olimpic ar face-o pe Geta cea mai medaliată sportivă autohtonă la Jocurile Olimpice, urmând să le depășească pe Elisabeta Lipă și Nadia Comăneci, ambele cu cinci titluri. „Nu mi-am propus să bat niciun record, m-am întors pentru mine, pentru o medalie de aur, fără să țin cont că eu voi avea șase și vor rămâne ceilalți cu cinci. Canotajul și familia sunt viața mea”, explică ea. Suzi are o fetiță de doi ani, Irina Alexia, care e în cantonament alături de mama sa din februarie anul trecut. Da, la Snagov. „Are cameră separată, unde stă cu bona. În week-end mai dormim împreună, altfel ea are programul ei, eu pe al meu. Evident ne vedem în fiecare zi, altfel nu aș putea rezista”, explică Viorica.
Se completează reciproc
Și acum o poveste specială, legată de cele două canotoare de aur. S-ar putea crede că un echipaj atât de medaliat, atât de bine sudat, își trage succesul dintr-o sincronizare perfectă, de la antrenamente până la concurs. Nu este însă așa. „Noi suntem foarte diferite, și ca înălțime, și ca mișcare. Se întâmplă de multe ori ca barca să nu meargă așa cum am vrea noi la antrenamente, să ieșim supărate sau îngrijorate de pe lac. Nu știu cum se face că toate problemele dispar la concurs. Acolo totul ne iese fără greșeală. Nu pot să dau definiția echipajului perfect, dar cred că noi suntem o combinație care se completează reciproc în această probă, cea mai tehnică din canotaj”, povestește Viorica Susanu.
Lipă: „S-au întors să fie cele mai bune”
La începutul anului trecut cele două au redevenit un echipaj în sală. Sute de ore de antrenament, mii de kilometri vâsliți contracronometru, slalom printre bărcile și șalupele de pe lacul Snagov, totul cu gândul de a ajunge la Londra. Primul test l-au dat la etapa de Cupă Mondială de la Belgrad în luna mai. Prima ieșire după patru ani într-o competiție oficială și Geta și Suzi nu au prins finala mare, ci au tras în finala mică, pe care au și câștigat-o. Emoțiile revenirii s-au risipit însă și au revenit mai motivate la Snagov. „Timpii pe care i-au scos în ultimele teste indică faptul că ne aflăm în lupta pentru medalie. Am încredere că experiența, voința și dorința vor face diferența. Știu că au revenit să fie cele mai bune și merg pe mâna lor”, spune Elisabeta Lipă, președintele FR Canotaj. Două campioane s-au întors pentru aurul olimpic. Un pariu pentru care vor avea o întreagă țară de partea lor. Povestea „Gemenelor aurului” nu se oprește aici…
Fetelor, știți pentru ce v-ați lăsat copiii acasă, știți pentru ce ați muncit doi ani de zile, aurul e al vostru. După ce veți fi trecut linia de sosire sunt convinsă că o să fie la gâtul vostru”, Doina Ignat, cvadruplă campioană olimpică
35 de kilometri pe apă și 10 pe uscat parcurg zilnic, în antrenamente, Andrunache și Susanu
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER