(P) Pilotii versus soferii…

Daca prin materialul dedicat copilotilor am reusit cat de cat sa evidentiez diferenta dintre un copilot de raliu si un „pasager” de pe scaunul din dreapta al unei masini de curse supranumit „copilot de ocazie”, m-am gandit ca ar fi bine sa povestesc putin si despre ce inseamna „pilot”, care este diferenta dintre un pilot de raliuri si un sofer, dar cel mai important, care este avantajul unui astfel de pilot in traficul de zi cu zi.

Eu consider ca atunci cand cineva are in cap sa devina pilot, trebuie sa treaca mai multe”examene”. Cel mai important aspect este talentul! Chiar daca multi nu recunosc, pentru a fi pilot ai nevoie de talent… din nastere!!! Daca acesta nu exista, se poate totusi „lucra” si in timp pot aparea progrese, dar niciodata nu se va putea face performanta fara acest „dar”. De afara, pare simplu: un tip care merge tare cu o masina, se simte bine, e distractiv.. Cat de greu poate sa fie…? Ei bine, nu e greu… E foarte greu! Si nu ma plang, nu exagerez. Pentru a patrunde in aceasta lume „nebuna”, din pacate ai nevoie de bani. Multi bani. In general, pilotii au in echipa persoane care se ocupa de contractarea de parteneri/sponsori care in schimbul imaginii pe care o obtin pe masina de curse si la diferite evenimente la care pilotul participa, sustin echipajul cu o parte din cheltuieli, sau cu 100%. Pe langa eforturile financiare pe care trebuie sa le faci la inceput (si nu numai) pentru a putea „accesa” aceasta ramura de motorsport, trebuie sa te dedici trup si suflet! Acest mod de viata te face sa gandesti putin „altfel”, te face sa realizezi multe lucruri la care nici nu te gandeai. Pentru a face performanta la cel mai inalt nivel trebuie sa „ai in cap” numai asta (raliuri).

O data absolvita scoala de pilotaj (pe care esti obligat sa o faci pentru a obtine licenta de pilot) incepi sa intelegi „cu ce se mananca” acest sport, ce inseamna sa „pilotezi” masini cu diferite tractiuni (fata, spate, integrala) si cum e sa mergi la limita: franari la limita, viraje la limita, derapaje controlate. In afara de masina de curse, mai este nevoie de „o armata” in spatele scenei: echipa de mecanici pregatita special pentru curse, masina de asistenta, scule, piese de rezerva, etc… (aici este mult de povestit si o voi face in urmatoarele aparitii).

Dupa ce ajungi sa practici acest sport, asa cum am mai spus, incepi sa vezi lucrurile cu alti ochi. Nu ti se mai pare interesant sa faci o intrecere prin oras, nici sa faci slalom printre masinile din trafic. Realizezi ce inseamna viteza, cum trebuie sa reactionezi in situatii limita si care sunt pericolele cu care ne intalnim la tot pasul. Acea nevoie de adrenalina pe care o simti, dispare pe strada… „Portia necesara” se serveste in cursele de raliu organizate oficial si asta este de ajuns. Raliurile nu ar trebui privite doar ca o „disperare” de a merge tare! Trebuie inteles ca in spatele acestei aparente, stau multi ani de antrenament si de teorii pe care trebuie sa le stii, multa tactica in abordarea virajelor, si mult calm! Stiu ca pare putin ciudat, dar „nebunia” care imbraca la prima vedere acest sport este „studiata”, nici o manevra nefiind facuta fara o explicatie teoretica ce demonstreaza eficienta acesteia, din punct de vedere al secundelor. Pentru ca in raliuri iese campion cel care stie sa piloteze cel mai eficient, nu cel mai tare/haotic.

Cand un pilot de raliul este sofer si merge in trafic, fie urban fie extraurban, este foarte atent, anticipeaza miscarile celorlalti soferi si este mereu defensiv (in aparare). Accidentele rutiere produse din vina pilotilor sunt aproape inexistente. Atunci cand pe strada apar situatii limita, schimbari bruste de aderanta, obstacole neprevazute cu franari de urgenta si evitari, pilotul de raliu va sti cum sa gestioneze situatia, isi va pastra calmul, si „sansa de reusita” pentru evitatarea unui accident este extrem de mare. Si asta pentru ca respectivul pilot a trecut prin situatii la limita in curse si stie cum sa reactioneze. Si un lucru foarte important este viteza de reactie, care la piloti este mult mai dezvoltata. Reflexele unui pilot isi spun cuvantul in situatii la limita. Se spune ca este mai periculos un sofer care nu a avut parte de nici un eveniment si care conduce foarte incet, decat unul caruia ii place sa se „joace” cu masina cand apare zapada, de exemplu, si care a reusit sa faca macar o data un derapaj controlat, chiar si la viteza foarte mica. Si asta pentru ca acel sofer „cuminte” va fi luat prin surprindere cand masina va derapa sau nu va raspunde la comenzile sale si nu va sti cum sa gestioneze situatia. Pe de alta parte, soferul care are ceva experienta in controlul masinii, va fi cu siguranta cu un pas inaintea primului, putand chiar sa evite un eventual accident. Pana la urma, experienta este cea care face diferenta. Sfatul meu este ca orice sofer ar trebui sa treaca printr-o scoala de conducere defensiva, care sa il invete lucrurile de baza in evitarea accidentelor. Ni se pare atat de usor sa conducem, incat uneori, unii uita ca acest lucru simplu poate avea urmari foarte grave…

In incheiere as vrea sa mai subliniez un lucru despre piloti. Fiecare pilot a avut momente „dificile” de-a lungul carierei: iesiri in decor mai mici sau mai mari. Unii au putut trece peste acele situatii si s-au urcat din nou in masini mergand la fel de tare, altii nu au mai putut forta si au continuat prin a „defila” pe probele speciale, iar altii s-au retras. Oare o fi usor sa fii pilot? si mai mult de atat… unul de top?

Valentin Porcisteanu,
pilot al Echipei de Raliu BCR Leasing Rally Team.

Mai multe detalii despre membrii echipei BCR Leasing Rally Team, pe www.bcr-leasing.ro/ro/echipa-de-raliu-bcr-leasing