Aihan Omer s-a întors după un an în România cu echipa de club libaneză pe care o antrenează, Al Sadaka, pentru a disputa câteva meciuri amicale la Reșița. Tehnicianul român, care este și selecționerul Libanului, pare bucuros să respire aerul din zona montană a Banatului, a fost deosebit de amabil cu presa, pus pe glume și oarecum împăcat cu sine după scandalul de corupție a arbitrilor în care a fost implicat acum doi ani și jumătate.
Cum ați ajuns în Liban? A fost o ofertă din partea federației libaneze de handbal pe care nu am putut s-o refuz, m-am apucat de treabă, am un an de când sunt acolo, am făcut progrese cu o echipă de amatori, care fac handbal din plăcere. Ziua muncesc, seara vin la antrenament.
Ce obiective aveți? În primul rând, echipa trebuie să învețe handbal. Am reușit să calific această echipă în Liga Campionilor Asiei, acesta e obiectivul pe care l-am îndeplinit. La capitolul financiar cum stă handbalul libanez? Nu sunt probleme financiare. Financiar stăm foarte bine, dar nu este profesionism. Câteodată vin patru-cinci-șase jucători la antrenament. Dacă vom reuși să îi aducem la antrenamente, ar fi extraordinar.
Lumea vine la meciuri? Nu. Nici la fotbal, nici la handbal. Spectatorii nu sunt mai mult de 20-30 la un meci de handbal. Baschetul este mai popular.
Ați putea spune că sunteți un Olăroiu al handbalului? Păstrând proporțiile, da, pentru că România, în handbal, e peste Liban cu mult și noi putem să ridicăm nivelul acestei țări la capitolul performanțe.
„Adevărul va ieși la lumină”
În Europa mai aveți încă aproximativ doi ani și jumătate de suspendare. Ați făcut vreo cerere ca să se diminueze suspendarea? Domnul președinte Cristian Gațu mi-a promis solemn că în ianuarie, când vine termenul oficial, va face un memoriu din partea FRH pentru a-mi anula suspendarea și sper să se țină de promisiune, să reușească acest lucru.
După acel scandal, au fost oameni pe care i-ați simțit aproape sau dimpotrivă? Simți oamenii care sunt aproape de tine, care te sună și îți vorbesc din suflet și încearcă să te compătimească, să îți spună două cuvinte bune, să te ajute în momentele grele. Sunt sigur că am avut și colegi care s-au bucurat de răul meu, dar Cel de Sus vede și întoarce roata de fiecare dată. Nimic nu rămâne neplătit.
Ați trecut peste acel moment? Da, am trecut, pentru că nu m-am considerat cu nimic vinovat. Câteodată, mai pică așa, câte unul, în orice domeniu, apare unul la înaintare și cred că eu am plătit nemeritat pentru chestia asta. Dar eu am trecut cu bine, încerc să fiu puternic din punct de vedere psihologic și să merg mai departe. A fost, într-adevăr, un moment delicat, pentru că eram într-un vârf de carieră foarte important pentru mine și am coborât câteva trepte. Eu cred că adevărul va ieși la lumină și sper să se facă dreptate prin anularea suspendării. N-ar refuza o echipă de fete
Aveți vreun regret? Îmi pare rău că nu mai antrenez în România, dar va trece repede timpul și mă voi întoarce.
Unde ați vrea cel mai mult să vă întoarceți? Eu sunt constănțean, născut și crescut în Constanța. Toată lumea își dorește la un moment dat să se întoarcă acasă, dar eu sunt un tip care mă adaptez foarte bine și în altă parte. În Constanța am familie, copii, Constanța e Constanța, dar la fel de bine m-aș simți și la Reșița, unde sunt Cetățean de Onoare al orașului.
V-ați gândit să antrenați vreodată o echipă de fete? Sincer, mi-a mai trecut prin cap. Am văzut foarte mulți colegi care au activat ani de zile la băieți și apoi au antrenat echipe de fete și au avut succes. Deși mie îmi place să mă consider un antrenor de handbal masculin. Dar, dacă e nevoie, asta am învățat în Liban, trebuie să te adaptezi la orice situație.
Când am văzut că echipa națională a Libanului are un meci la șase luni, am luat și o echipă de club, ca să nu stau degeaba Aihan Omer
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER