S-a născut și a crescut la Atena, dar de la 18 ani, adică din 1992, când a venit la Cluj pentru a face Facultatea de Construcții, viața lui este legată de România. Georgios Charovas s-a mai întors pentru doi ani în Grecia, pentru a-și satisface stagiul militar obligatoriu – „Am făcut 21 de luni, la Marină!” -, iar de 11 ani trăiește la București, alături de soția sa, Alina, româncă, fostă baschetbalistă, și de cele două fetițe ale cuplului, Alexia și Panagiota. ProSport vă prezintă profilul unui suporter altfel decât cei români. Aflați în cele ce urmează cum trăiesc grecii pentru fotbal, ce înseamnă dragostea și devotamentul pentru clubul favorit, dar și reversul medaliei, antipatia degenerată adesea în ură față de rivali.
„De când mă știu am fost fan AEK Atena. Puști fiind, mergeam mereu pe stadion s-o văd jucând. Iar de când m-am stabilit în România, nu pierd niciun meci la televizor, am parabolică, însă mai merg din când în când și la Atena, unde au rămas părinții, dar și în deplasările din cupele europene”, așa începe să se prezinte Georgios, fan AEK „în exil”, care lucrează acum pentru o firmă de dezvoltare imobiliară.
AEK – elita, Panathinaikos – orășenii, Olympiakos – pescarii Dragostea lui Georgios Charovas pentru gruparea din capitala elenă este una specială, ca a tuturor grecilor față de echipele cu care țin: merge până acolo încât a înmatriculat toate turismele familiei cu inițialele clubului favorit. Iar tricoul primit cadou de la Vassilis Tsartas, fostul mare jucător al lui AEK, este ținut la loc de cinste. Ce l-a atras la AEK? „Istoria, în primul rând! Suntem un club care se trage din vechiul Constantinopole. Avem tradiție, avem fason, cum se spune, nu ca alții. Iar suporterii noștri – atenție, nu vorbesc de aripa dură a galeriei! – sunt oameni cât de cât elevați, sunt citiți. Cei de la Panathinaikos spun că reprezintă aristocrația, dar asta doar pentru că au avut stadionul în centrul Atenei. În schimb, cei de la Olympiakos reprezintă puterea populară și cea financiară. Au fost înființați de frații Adrianopoulos, mari armatori, iar cum sediul era la Pireu, evident că toți marinarii și pescarii au devenit fanii lor”. Povestea începe apoi să semene cu ceva cunoscut și pe meleagurile noastre: „Ceea ce se întâmplă însă de mulți ani încoace în Grecia nu este corect. Olympiakos este împinsă de la spate de arbitri, ajutată de forurile federale, ce mai, banii fac legea! Multe nedreptăți comise în favoarea lor”. Lame de ras înfipte în portocale! Când vorbește însă despre suporterii din peluză, adevărata galerie, Georgios recunoaște că toți sunt la fel. „Foarte pasionali, uneori chiar nebuni. Iar asta a dus la numeroase violențe. Acum s-au mai potolit, poliția i-a mai domolit cu ultimele măsuri, dar nu definitiv. Și eu, când eram puști, am fost implicat în câteva bătăi din astea de stradă, contra suporterilor altor echipe, dar pur și simplu pentru că trebuia să mă apăr, să dau ca să nu plângă mama apoi! Erai prins undeva, pe străduțele înguste din apropierea stadionului, și atunci trebuia să te descurci cumva ca să ieși de acolo. Cu fanii lui Olympiakos era cea mai mare rivalitate. Țin minte că la vechiul nostru stadion, «Nea Philadelphia», stația de metrou era foarte aproape de arenă, iar fanii noștri îi așteptau acolo. Doamne, ce bătăi ieșeau! Eram adolescent, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat minte să nu mă bag în așa ceva. Ieșea cu morți, cu răniți, cu oameni ajunși pentru restul vieții în cărucioare cu rotile! Ce pumni, ce picioare? Se foloseau și pietre, și cuțite, și cocktailuri Molotov, dar și portocale în care se înfigeau mai multe lame de ras! Te lovea o portocală din aia, nu mai zic că te tăiai, dar puteai rămâne fără un ochi, fără un deget, puteai chiar muri! Oameni în toată firea, cu familii acasă, îi vedeai că devin animale când erau față în față cu suporterii echipei rivale! În cea mai mare bătaie pe care am văzut-o, cred că erau vreo 2.000 de oameni implicați! Păi ce se întâmplă în România este joacă de copii de grădiniță față de ce e în Grecia!”
Țiți Dumitriu a fost foarte apreciat pentru ce a făcut la AEK. Acum câțiva ani, aflat în concediu în Grecia, a dat nas în nas cu patronul hotelului, care era fan AEK. Acesta l-a recunoscut, i-a dat înapoi banii plătiți pentru sejur și i-a oferit 15 zile gratis lui și familiei! Georgios Charovas
Dacă Bölöni va avea rezultatele pe care le-a avut la Sporting Lisabona și la Standard Liege, el va fi iubit de fanii celor de la PAOK. Dacă însă va face prost echipa și va pierde din acest motiv vreun meci acasă, a doua zi are deja biletele de avion în buzunar! Georgeos Charovas
Recent, la Olympiakos – Panathinaikos, fanii gazdelor au rupt gardurile, au intrat pe teren și i-au luat la bătaie pe fotbaliștii adverși! Tot la noi s-a întâmplat ca un fan de la Aris Salonic să urce pe tunelul de ieșire în teren și să le care pumni în cap jucătorilor de la PAOK când aceștia ajungeau în buza tunelului! Vi se par scene de science-fiction? Ei bine, ele se întâmplă aievea în Grecia! Georgios Charovas
Cei de la AEK sunt speciali, pentru că acest club se trage de la Istanbul, de la turci, de aceea nu sunt foarte iubiți în Grecia. Dar fanii lor sunt absolut fantastici Dumitru Dumitriu, fost antrenor AEK Atena
De când am venit în România, am fost după AEK în cupele europene la Paris, la Lens, pe «Felix Bolaert», când am jucat cu Lille, la Marsilia, la Milano, cu AC Milan sau la Eindhoven, când ne-a dat gol Romario. Dar și la Atena, cu Spartak Moscova, cu Milan, cu Leverkusen sau la 3-3 cu Real Madrid, după ce am avut 3-1 la pauză Georgios Charovas, suporter al echipei AEK stabilit la București
Vulturul bicefal și coroana regală
Un motiv de mare mândrie pentru fanii lui AEK este faptul că emblema lor e identică aceleia de pe frontispiciul Patriarhiei Ecumenice din Istanbul, aflată în cartierul Fanar (pe vremuri locuit de greci). În realitate, e o recunoaștere a faptului că AEK se trage din vechiul Constantinopole, capitală, pe rând, a imperiilor roman, bizantin și otoman.
Povestea e uluitoare: „În 1921, Grecia a pierdut în favoarea Turciei orașul Constantinopole, actualul Istanbul. Atunci, două milioane de greci au emigrat spre Atena și Salonic. Li se luaseră casele, averile, totul. Ei bine, dintre acești greci reveniți acasă au fost cei care au înființat, în 13 aprilie 1924, clubul AEK, în amintirea fostului «Peraclub», cu sediul la Constantinopole. S-au adunat în magazinul fraților Emilios și Menelaos Ionas, de pe strada Veranzerou, din centrul Atenei, și acolo au semnat actul de naștere al clubului. De altfel, AEK înseamnă «Athlitiki Enosi Konstantinoupoleos», respectiv «Clubul Atletic Constantinopole». Sigur, tot grecii reveniți acasă au înființat și PAOK Salonic, care au și ei vulturul bicefal pe emblemă. Doar vulturul nostru are însă coroana imperială pe ambele capete, dar și săbiile, simbolul regilor. Suntem singurul club din lume care are binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice să folosească această emblemă”.
Doar vulturul nostru are coroana imperială pe ambele capete, dar și săbiile, simbolul regilor. Suntem singurul club care are binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice să folosească emblema Georgios Charovas
Măsuri excepționale pentru stoparea violenței
Charovas trăiește trecutul său de suporter activ cu sentimente contradictorii. „Eram un puști, mi se părea fantastic ce se întâmpla în tribune, modul de manifestare al fanilor. Ce-i drept, cu violențele n-am fost niciun moment de acord și nici acum nu înțeleg cum oameni în toată firea sunt capabili să lovească într-un semen cu atâta sălbăticie. Era frumos să ne întâlnim patru sau cinci mii de suporteri într-un anume loc și apoi să mergem împreună către stadion. Era un spectacol pentru trecători. Dar cu bătăile din stadion și de după meci nu m-am împăcat niciun moment. Mai nou, am văzut că poliția a luat măsura ca la derby-uri să nu mai permită accesul în stadion al galeriei oaspete. Sau să dea 20.000 de bilete unei echipe, 20.000 celeilalte, după care îi pune pe fani în peluze opuse și lasă zeci de metri de tribună goală între ei. Dacă așa se evită violențele, atunci așa să facă!”.
Fotbalist-suporter / „Original 21”, tatuajul lui Nikolaidis Unul dintre cei mai iubiți jucători din istoria grupării AEK este fostul internațional Demis Nikolaidis, cel care a marcat 177 de goluri în 266 de meciuri în toate competițiile pentru acest club. „În vara lui 1996, AEK și Olympiakos au făcut oferte celor de la Apollon Smyrnis pentru Nikolaidis. El era fan AEK de mic, chiar își tatuase pe un braț înscrisul «Original 21», numărul celei mai importante facțiuni din galeria echipei AEK, denumită astfel după numărul porții prin care pătrundeau pe stadion, dar cei de la Olympiakos dădeau un preț dublu pe el către Apollon. Într-o noapte, fanii de la AEK au venit după el, l-au luat cu mașina, l-au dus la club și a semnat cu noi. Patronul lui Apollon s-a resemnat și l-a lăsat să vină la AEK. Apoi, pe unde îi prindea pe cei de la Olympiakos le dădea gol! 14 goluri le-a dat în șapte ani, cât a stat la noi!”, explică Georgios.
Excepție / Ilie Dumitrescu, aplaudat ca adversar! Toți românii care au activat de-a lungul timpului la AEK au rămas în inima fanilor de acolo. Mai puțin Ilie Iordache, recent. Georgios spune că „Țiți Dumitriu a fost la un pas să ne ducă în semifinalele Cupei Cupelor în primăvara lui 1998, dar am primit gol în minutele de prelungire în returul cu Lokomotiv Moscova, iar visul s-a năruit. Ilie Dumitrescu n-a antrenat nici măcar un an întreg la AEK, dar i-a bătut de două ori pe cei de la Olympiakos. Când a venit, patru ani mai târziu, cu Panthrakikos, să joace la AEK, tot stadionul s-a ridicat în picioare și l-a aplaudat! Iar Doboș, care a jucat la noi între 1996 și 1998, a fost un exemplu de profesionalism”.
Devotament / Fanii echipei AEK s-au pus în fața buldozerelor! În urmă cu aproximativ zece ani, patronul din acea vreme al echipei AEK a decis că este cazul să dărâme vechea arenă, „Nea Philadelphia”, și să construiască alta nouă, aproximativ în aceeași zonă. „Acolo era sufletul meu și al tuturor fanilor de la AEK, acolo am petrecut cele mai frumoase clipe ca suporter și am avut cele mai mari satisfacții. În ziua când au venit buldozerele, câteva sute de suporteri s-au pus în fața acestora și nu le-au lăsat să-și facă treaba. Povestea s-a repetat câteva zile la rând, dar într-un final au trebuit să se dea la o parte. Stadionul a fost dărâmat, dar patronul respectiv n-a mai construit altul în loc, a spus că nu mai are bani! Acum jucăm pe Stadionul «Olimpic», dar nu e același lucru, «Nea Philadelphia» era parte din ființa noastră și a echipei”, spune, cu amărăciune, Georgios.
Articol scris de: Ioan Viorel ([email protected])
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER