Naționala masculină de handbal tocmai a pus capăt unei alte ocazii de a ajunge la un European, unde n-a mai fost de 16 ani (!!!), cifrele din dreptul ei indicând poate cea mai proastă campanie de calificare din istorie: zero puncte din șase meciuri și cea mai dură înfrângere de pe teren propriu într-un meci oficial (cu Spania). Echipa a înregistrat o cădere colosală, în condițiile în care, în urmă cu un an, România obținea o calificare incredibilă la Mondiale în fața Rusiei.
ProSport a încercat să identifice câteva cauze ale dezastrului în care s-a ajuns.
1. Avem o ligă „bolnavă”!
Majoritatea specialiștilor au ajuns la concluzia că succesul din 2010 în fața Rusiei a fost doar un miracol. De fapt, handbalul românesc este foarte bolnav de ani buni, într-o ligă internă modestă, chiar și cu multe meciuri suspectate de aranjamente în ultimii ani, fiind greu să crească jucători de valoare. Poate că avem cel puțin 20 de handbaliști buni, dar nu avem în țară nici măcar un „vârf” care să poată face diferența la națională, așa cum o făcea, spre exemplu, Stângă în anii 80, ca să nu ne întoarcem și mai mult în trecut, când eram campioni mondiali.
2. S-a perpetuat sistemul „cârpelilor”
Nimeni nu a luat taurul de coarne până acum să înființeze o Ligă Profesionistă de Handbal, care ar putea genera mai mult interes, mai mulți bani și spectacol. Din contră, s-a perpetuat sistemul „cârpelilor”, s-au schimbat sistemele de competiție chiar și după terminarea sezonului, numai pentru a fi salvate anumite echipe de la retrogradare.
3. Situație financiară dramatică
Suntem la ani-lumină de țările cu un handbal dezvoltat, întrucât situația financiară, cu două-trei excepții, este dramatică la mai toate cluburile, datoriile le sufocă. În plus, nimeni nu a investit în infrastructură, meciurile din Liga Națională jucându-se și acum în aceleași arene „ceaușiste”, depășite din toate punctele de vedere. De fapt, situația economică a țării se oglindește perfect și în handbal.
4. De cinci ori mai puțini jucători
Avalanșa a venit peste handbalul masculin încă de la începutul anilor 90 și niciun conducător care s-a perindat pe la FRH nu a găsit o soluție să o stăvilească. Cel mai bun exemplu este dat de cifre. În urmă cu 20 de ani, în România aveam peste 25.000 de legitimați sau peste 100 de echipe numai în București. Acum, am ajuns doar cu 5.000 de legitimați, inclusiv cu copiii de la minihandbal, dar și cu un număr de echipe din București care pot fi numărate pe degetele de la două mâini, cu marile branduri Steaua și Dinamo în moarte clinică.
Ca și concluzii? Mai rău de atât, la masculin, nu se poate. Dar s-ar putea să ajungem la fel și cu handbalul feminin, unde încă mai contăm, dacă indiferența sau interesele vor continua să fie puse pe primul plan.
Ne lipsesc banii, seriozitatea și oamenii competenți. Degeaba avem copii talentați dacă nu avem condiții să le oferim
Cine ar trebui să fie selecționerul României după ce Edi Iordănescu va pleca?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER