Nu credeam că o să mai ajung vreodată să rostesc următoarea afirmație: „Azi am jucat Duke Nukem Forever!”. După mai bine de un deceniu de așteptări, după 14 ani de amânări și modificări de motoare grafice, după o anulare și o revenire la viață, astăzi, 3 iunie 2011, am avut ocazia în sfârșit să încerc pe propria-mi piele Duke Nukem Forever, prin intermediul versiunii demonstrative lansate exclusiv pentru membrii Duke Nukem First Access Club (în care s-a putut intra fie precomandând jocul de la un retailer partener, fie achiziționând versiunea Game of The Year a lui Borderlands).
În primul rând, trebuie menționat că am avut de-a face cu versiunea demo pentru PC, cea mai avansată din punct de vedere tehnologic dintre toate trei (PC, Xbox 360 și PlayStation 3). La pornirea acesteia, ești întâmpinat de un scurt filmuleț care prezintă toate companiile implicate în longevivul proces de producție al jocului: 3D Realms (autorii inițiali), Tryptich Games (particica din 3D Realms care a continuat lucrul la joc, după ce compania-mamă a fost nevoită să concedieze echipa producătoare), Piranha Games (multiplayer și portare pe console), Gearbox Software (compania care a cumpărat marca Duke Nukem și a facilitat ducerea la bun sfârșit a jocului) și 2K Games (publisher-ul Duke Nukem Forever).
Înainte de accesarea meniului principal, se derulează o secvență cinematică, cu tot felul de momente din jocul precedent al seriei (Duke Nukem 3D), sumarizate sub forma unei benzi desenate în mișcare. Aceasta în mod sigur va așterne un zâmbet pe fețele veteranilor seriei. Meniul principal beneficiază de o estetică plăcută, prezentând întreaga suită de opțiuni pe care le-am aștepta de la un joc de PC. Se pot seta tastele, se poate modifica senzitivitatea mouse-ului (vă recomand să scădeți „precizia” acestuia pentru a diminua posibilul lag care ar putea apărea) și se pot altera setările grafice (după cum puteți vedea și în imaginea de mai sus).
De altfel, pentru un joc care a stat în producție atâția ani, Duke Nukem Forever arată suprinzător de… bine. Nu excelent, limitările motorului grafic sunt vizibile peste tot, însă îndeajuns de bine pentru a nu îndepărta publicul mai pretențios. În special efectele de post procesare adaugă un aer de modernism aspectului grafic, fără acestea experiența vizuală din Duke Nukem Forever nefiind atât de atrăgătoare.
Conținutul demo-ului este identic cu ceea ce Gearbox a prezentat în cadrul târgurilor și expozițiilor dedicate jocurilor video, începând din toamna anului trecut și până în prezent. Sunt oferite două niveluri, primul având loc pe stadionul care ținea loc de nivel final în Duke Nukem 3D, iar al doilea în mijlocul unui deșert, unde Duke are ocazia să conducă un monster truck.
Primul nivel, cel din stadion, este în mod evident mai bine lucrat, atât din punct de vedere grafic, cât și în ceea ce privește interacțiunea cu mediul înconjurător. Duke poate folosi toaletele, se poate spăla pe mâini la chiuvete, poate porni sau opri dușurile din vestiar, poate arunca cu excremente pe pereți (!!!) și poate chiar desena pe o tablă cu ajutorul unor markere. Aici are loc și prima întâlnire cu soldații EDF, care au replici amuzante, însă sunt total ineficienți împotriva atacurilor extraterestre.
Astfel, Duke este nevoit să înfrunte de unul singur un boss imens, folosind Devastatorul din dotare (cea mai puternică armă din Duke 3D se întoarce și în Forever). Duke nu mai beneficiază de o cantitate de sănătate numerotată de la 0 la 100, precum în Duke 3D, energia acestuia fiind acum reprezentată prin intermediul unei bare Ego, care se umple automat dacă eroul găsește un loc ferit în timpul unei lupte și staționează acolo câteva secunde. Odată doborât, boss-ul trebuie ucis prin intermediul unei secvențe de tip quick time event, în care jucătorul este nevoit să apese frenetic o secvență de taste pentru a duce la capăt lupta. Supriza vine imediat după terminarea acestei confruntări, când se dovedește că tot ce am jucat până atunci nu era decât un simplu joc video, pe care însuși Duke îl juca, în timp ce două gemene îi ofereau… plăceri nebănuite.
Cel de-al doilea nivel din demo îl aruncă pe Duke la volanul unui monster truck, prin deșert. După ce calcă câțiva porci și evită o serie de bolovani imenși (a la Indiana Jones), mașina rămâne fără benzină, Duke fiind nevoit sa parcurgă restul drumului pe jos, în căutare de combustibil. Mediul de joc este aici mult mai larg, Duke fiind atacat de numeroși porci dotați cu diferite arme: shotgun, railgun, ripper, shrinker sau RPG. Duke nu poate purta decât două arme în același timp, fiind nevoit să aleagă cu atenție arsenalul cu care vrea să abordeze situația.
Shotgunul a rămas aceeași armă letală când vine vorba de țintele aflate în proximitatea personajului central, cu ajutorul acestuia fiind posibilă retezarea membrelor porcilor. Ripperul ține loc de mitralieră, atât aspectul acestuia, cât și funcționalitatea fiind aproape identice cu ce întâlneam în Duke Nukem 3D. Shrinkerul poate micșora inamicii, Duke având apoi posibilitatea să îi calce pentru a-i omorî rapid. Totuși, arma este destul de înceată și nu este recomandată împotriva grupurilor mari de inamici. Railgunul este asemănător ca efect cu arma omonimă din seria Quake, beneficiind de lunetă, proiectilul său având însă posibilitatea de a trece prin pereți sau alte obiecte solide. RPGul este clasicul lansator de rachete, care are acum însă posibilitatea de a face lock-on pe o anumită țintă, atunci când este folosit zoom-ul. Această ultimă armă este necesară pentru a doborî un drop ship care apare spre sfârșitul acestui nivel.
Pe lângă arsenalul clasic, Duke mai are la dispoziție și o serie de item-uri care îi pot ușura sarcina. În acest al doilea nivel poate fi găsit un holoduke, obiect capabil să genereze o dublură a lui Duke care să atragă atenția monștrilor, în timp ce personajul central devine invizibil. De asemenea, nivelul este presărat cu pipe bombs, pe care Duke le poate arunca și apoi detona când crede de cuviință. Nu în ultimul rând, prin intermediul tastei F se poate (dez)activa night vision-ul.
Acesta devine util în ultima parte a acestui nivel, care are loc într-o mină părăsită, unde Duke este nevoit sa folosească niște vagonete pentru a depăși anumite obstacole. Tot aici apare și un inamic nou, un soi de gândac supradimensionat, care atacă în grupuri. Aceștia sar direct la gura lui Duke, în stilul extratereștrilor din filmele Alien. Dacă un astfel de atac reușește, jucătorul este nevoit să completeze un nou quick time event pentru a desprinde gândacul pe de fața sa.
Într-un final, Duke face rost de benzina necesară pentru a-și reporni monster truck-ul, nu înainte însă de a lua parte la o sesiune mai lungă de călătorit în vagonet și împroșcat monștrii cu plumb. Acțiunea în sine este destul de satisfăcătoare, singura problema reală fiind limitarea de două arme pe care Duke le poate cără în același timp. Nu o dată va fi nevoie să se renunțe la o armă pentru o situație anume, revenind apoi în același loc pentru a culege arma aruncată inițial. Odată realimentat camionul, demo-ul ia sfârșit, jucătorul fiind întâmpinat de un trailer care anunță lansarea versiunii finale a jocului pe 10 iunie.
Nu am întâmpinat probleme în a rula Duke Nukem Forever cu setările grafice împinse la maximum, framerate-ul menținându-se constant la 60FPS (limitat cu v-sync on) pe tot parcursul demo-ului. Totuși, au fost probleme când am încercat să alegem rezoluții widescreen 16:9, atunci când două sau mai multe display-uri erau conectate la placa video (am folosit un Radeon 4870).
Așadar, deși oarecum învechit din punct de vedere grafic, Duke Nukem Forever are în continuare acel farmec aparte, pe care-l trăiești atunci când te reîntalnești, după mulți ani, cu un bun prieten. Rămâne de văzut ce ne va rezerva versiunea completă a jocului, demo-ul de 15-20 minute fiind totuși mult prea scurt pentru a permite emiterea unui verdict final.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER