Cocaină pentru fani

Meciul și recordul, asta pare să fie regula de aur la Barcelona în sezonul 2010-2011. O formulare simplă, care ascunde un demers complicat de construcție, ascensiune și menținere în platou la cel mai înalt nivel. Ce se întâmplă acum la și cu echipa lui Guardiola reprezintă expresia maximală a unei viziuni manageriale fabuloase și a unei structuri organizaționale, capabilă să pună în practică această viziune. În ultimii ani, catalanii nu au fost un grup închis, izolat de restul fotbalului pe care îl domină cu atâta autoritate, ci s-au comportat ca o organizație deschisă, sprijinită însă pe câțiva piloni esențiali, de ținut aproape cu orice preț. Cei mai importanți: Guardiola și Messi.

Pentru fanii săi, FC Barcelona are proprietățile cocainei. A dat deja dependență, iar pentru păstrarea nivelului de plăcere pe care-o simt fanii cu fiecare partidă jucată trebuie să crească progresiv doza administrată: goluri multe, spectaculoase, victorii la rând, recorduri doborâte, premii adjudecate en-gros, nu doar  en-detail. Echipa trăiește un moment de aur, cel mai potrivit pentru a deschide manualul de conducere la capitolul numit „Managementul schimbării”. Un plan secund, evident mai puțin spectaculos decât ceea ce ne oferă magicienii catalani la fiecare apariție, dar de care depinde viitorul nu prea îndepărtat al echipei. Momentele Inter Milano post-Mourinho sunt mult prea apropiate pentru a nu atrage atenția asupra riscurilor care pândesc orice entitate ajunsă la apogeul unui ciclu de dezvoltare. Iar Barcelona este la fel de aproape de acest punct ca și de câștigarea unui nou titlu în Primera.