Cum driblingurile lui Messi sau „grădinița” lui Wenger aduc dezastrul în Liga I!** De ce fug de stadioane suporterii din Est

Tiki-taka sau spectacolul lui Arsenal aduc mult rău fotbalului
românesc, pe care îl deposedează de mulți bani. Pare o afirmație
lipsită de logică, însă la o analiză ceva mai profundă, nu
e…

Aduce argumente Zoran Avramovic, director de la marketing la Steaua
Roșie Belgrad, într-un dialog purtat cu ceva vreme în urmă cu
Jonathan Wilson, unul dintre cei mai cunoscuți ziariști sportivi
din Europa, colaborator, printre altele, cu The Guardian,
Independent sau FourFourTwo și specialist în fotbalul din
Est.

Oficialul echipei din Belgrad lămurea atunci de ce sârbii nu se mai
înghesuie pe stadioane și din ce cauză partidele din fotbalul vecin
nu mai ridică audiențele televiziunilor:

„Dacă vreți să ajutați fotbalul sârb, trebuie să încetați
să mai arătați poporului meciuri din campionatele din Vest.
Bărbații vin de la muncă vineri seara, se așează în fotolii cu o
bere în mână și în tot week-end-ul văd 8-9-10 jocuri grozave din
Germania, Italia, Spania sau Anglia… Îți vine apoi să mergi la
stadion să vezi Steaua Roșie care, și atunci când joacă prost, bate
cu 2-0? De ce ai face-o?„, se întreabă retoric Zoran
Avramovic, citat de Jonathan Wilson, într-un amplu material despre
fotbalul din Albania. O țară care se confruntă cam cu aceleași
probleme.

Noi vs
ei
Vorbele lui Avramovic sunt susținute de cifre. În acest sezon,
campionatul din Serbia este repetent la capitolul prezență pe
stadioane, cu medie de 2.377 de spectatori pe meci, adică doar
14.5% din locurile disponibile. Sârbii stau mai prost chiar și
decât noi, Liga I având o asistență medie de 5.167 de fani, adică
32.9% din capacitatea stadioanelor.

Echipa care s-a bucurat de cei mai mulți fani la meciurile de acasă
este Steaua Roșie, cea mai populară din Serbia, cu o medie de
13.147 de spectatori pe meci. Puțini însă, având în vedere că fosta
câștigătoare a Cupei Campionilor dispune de un stadion cu 51.538 de
scaune.

La noi, topul audiențelor este condus de Universitatea Craiova,
conform datelor publicate de transfermarkt.de, cu o medie de 13.154
de spectatori, destul de bună, având în vedere locul pe care se
află echipa. Cifrele au fost însă umflate de era Pițurcă, atunci
când oltenii umpleau stadionul.

Pe poziția a doua se află Poli Timișoara, o echipă cu o situație
total opusă față de cea a Științei, dar care a strâns în medie
10.538 de spectatori, la o capacitate a stadionului de 32.000 de
scaune. Locurile goale de pe stadioane înseamnă bani mai puțini în
conturile cluburilor, care ajung astfel să stea la mila
patronilor.

De ce
românii nu mai vor fotbal mioritic
Trebuie să spunem însă că iubitorul român de fotbal s-a îndepărtat
de stadion și, implicit, de echipa favorită și din alte cauze.
Scandalurile, meciurile cu rezultate dubioase, infrastructura sau
toanele patronilor sunt câteva cauze pentru care scaunele sunt mai
mult goale. Elemente care se regăsesc și prin Serbia, însă într-o
măsură mult mai mică.

Nici în fața televizoarelor lumea nu se mai înghesuie, lucru
confirmat de ultima licitație pentru drepturile TV. Televiziunile
nu s-au mai grăbit să arunce aiurea bani pe un fotbal care nu prea
e fotbal. Dovada? Doar trei pachete s-au vândut până acum, din
nouă, pentru aproximativ 36 de milioane de euro.

O comparație între valoarea drepturilor TV de la noi și cele din
Premier League te duce cu gândul la difrența dintre un MIG și un
OZN. Cei din conducerea Premier League speră să obțină pentru
meciurile din următoarele trei sezoane o sumă care se apropie de
1.35 de milarde de euro.

Adevăratul
Ibrahimovic e mai tare decât „Ibrahimovic de Italia, de
România…”
Concluzia trasă de Jonathan Wilson sintetizează perfect starea
expusă mai sus: „De ce să vezi parodia lui Ibrahimovic
(n.r. aluzie la sintagmele „Ibrahimovic de Albania, Messi de
România”) când ai ocazia să-l vezi pe cel real? De ce să riști
să-ți iei vreo piatră în vreo manifestare a huliganilor când poți
urmări trei meciuri de calitate înaltă, cu un pahar de rachiu în
mână?”