Dinamo a avut o ascensiune diferită, dar la fel de necinstită precum cea a omologilor de la Armată. Inspirați și iritați de succesul militarilor, generalii de Securitate și Miliție au decis, în 1947, că e momentul ca și Ministerul de Interne să-și facă echipă. Tactica a fost însă mai vicleană: n-a fost desființat un club, ci furate două!
Unirea Tricolor promovase, în primăvara anului 1947, pe prima scenă după o luptă grea, în Divizia B, cu Venus. La oboreni, care erau antrenați de celebrul Ștefan Cârjan, apăruseră jucători de mare clasă, precum tânărul Titus Ozon. „O vreme am supraviețuit așa, mergeau nea Fane Cârjan și ceilalți cu căciula în mână pe la unul și pe la altul, pentru a face chetă. În prima divizie erau însă alte cerințe. După promovare, echipa s-a destrămat”, povestea marele fotbalist în 1995. Chemat de trei dintre colegi, care semnaseră deja cu Jiul Petroșani, Ozon a plecat la „mineri”.
Negustorii oboreni, amenințați că li se închid magazinele
În acest moment de cumpănă au intervenit Internele. Ministerul a făcut o ofertă de fuziune între Unirea Tricolor și FC Poliția. Autoritățile promiteau lucruri atrăgătoare: se păstra numele Unirea Tricolor, nu se schimbau culorile (albastru-negru), echipa rămânea în cartierul Obor, se moderniza stadionul și erau păstrați vechii jucători, care urmau să primească serviciu în cadrul ministerului! Antrenorul Ștefan Cârjan și secretarul Constantin Anghelache n-au înghițit însă momeala.
Autorii studiului „Istoria fotbalului românesc” au stat de vorbă cu Vasile Roman, vechi suporter al Unirii Tricolor, care a povestit cum au decurs lucrurile: „Evreii rusofoni de la Ministerul de Interne au pus la cale un plan diabolic. Clubul Unirea s-a trezit cu o grămadă de membri susținători, toți angajați ai MAI. Prin cartier mișunau agitatori care susțineau fuziunea Unirea Tricolor – MAI. În primăvara lui 1947 au spart magazia echipei și au furat tot echipamentul. Ne-au ajutat celelalte cluburi, Ciocanul și Carmen, să depășim momentul. Se făceau presiuni asupra negustorilor oboreni, care erau amenințați că li se vor închide magazinele”. Colonelul Cruțescu, președintele de atunci al Unirii, a fost șantajat și amenințat că va fi dat afară din armată, dacă nu se face fuziunea.
Unirea Tricolor, obligată să fuzioneze
„Prima Adunare Generală a susținătorilor a fost convocată la Școala «Matei Basarab». (…) În ziua cu pricina, la ora 17:00, când fusese convocată adunarea, sala de clasă era ocupată de noii membri susținători ai echipei din MAI, iar noi, cei cu state vechi de suporteri ai Unirii, ne-am îngrămădit pe lângă geamuri. S-a hotărât ca la viitoarea Adunare Generală să se discute fuziunea”, povestea același Vasile Roman. Startul dezastruos de sezon, echipa decimată, criza financiară și șantajul Ministerului de Interne au dat rezultate: antrenorul și secretarul, care se opuseseră fuziunii, au demisionat, iar președintele a cedat. Pe 4 octombrie 1947, o nouă Adunare Generală hotăra fuziunea, noul club numindu-se Unirea Tricolor-MAI. Securiștii lucraseră perfect, ca în manualele de manipulare ale NKVD.
Practic, aici s-a terminat istoria Unirii Tricolor. Pe viitor, ședințele s-au organizat la sediul Miliției, unde membrii vechi n-au mai primit permisiunea să intre. Însuși ministrul de Interne, Teohari Georgescu, unul dintre cei mai mari torționari din istoria României, s-a implicat decisiv. Au fost aduși jucători (printre care și Titus Ozon, revenit de la Jiul), echipa se antrena și făcea cantonamente la fermele Miliției, conducerea clubului a devenit, treptat, eminamente „cu epoleți”. Cu toate acestea, Unirea Tricolor-MAI a retrogradat în 1948. Ciocanul, următoarea victimă
S-a purces atunci la cea de-a doua samavolnicie. Prevăzând că nu mai sunt șanse de salvare, Ministerul a „înghițit” o altă grupare de cartier, Ciocanul, echipa evreilor din cartierul Dudești, care juca tot în Divizia A. Pe 11 aprilie 1948, „Sportul românesc” anunța: „Ciocanul și Unirea Tricolor-MAI au devenit Dinamo A și B”.
Ulterior, Ciocanul, adică Dinamo A, a rămas în prima ligă și în București. Unirea Tricolor, numită Dinamo B, a ajuns în liga secundă, fiind, până la urmă, mutată în Brașov.
Teohari Georgescu, fost muncitor tipograf, a fost instruit chiar la Moscova. După 1944, primea ordinele direct de la șeful agenturii sovietice în România
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER