Pugilistul român Silviu Olteanu (32 de ani) a revenit ieri la Madrid (orașul unde este stabilit de șase ani), după prima sa tentativă de a cuceri un titlu mondial. Constănțeanul a fost învins pe 26 decembrie, la Saitama (Japonia), de Daiki Kameda, deținătorul centurii WBA la categoria muscă (50,8 kg), însă decizia a fost una controversată. Niponul a fost creditat cu victoria la finele celor 12 reprize, chiar și jurnaliștii japonezi notând faptul că Olteanu a fost adevăratul învingător.
Silviu, cum a fost experiența din Japonia? Ca un meci în deplasare, printre dușmani. Te duci acolo, dar dacă nu îi omori, nu câștigi. Îmi pare rău că nu am putut fi cel de‑al cincilea român campion mondial la profesioniști.
Toată lumea a spus că tu meritai victoria. Inclusiv ziariștii japonezi. În primul rând, dacă te respecți ca ziarist, nu poți să spui altceva. În al doilea rând, cred că și ziariștii japonezi nu-i văd cu ochi buni pe frații Kameda. Sunt trei, toți boxeri, iar în jurul lor s-a creat o adevărată industrie la Saitama. Au însă un mare defect, sunt înfumurați, au o atitudine distantă.
Te-au tratat și pe tine de sus? Nu, că nu ne-au prea întâlnit decât la cântarul oficial. La conferința de presă eram departe unii de alții. În gală a mai boxat unul dintre frații Kameda.
Tu cum ai simțit meciul? Am simțit că am avut patru-cinci reprize mai mult decât adversarul meu. El a dat din brațe vreo cinci-șase reprize, după care meciul a fost la discreția mea.
„I-am promis Luciei centura, i-am adus o floare”
Cum a reacționat impresarul tău? Mi-a spus că uneori o astfel de înfrângere e mai bună decât o victorie ca a japonezului. S-ar putea, în ciuda eșecului, să urc în clasamente. Oricum, sunt convins că impresarul meu va ști cum să procedeze și-mi va mai oferi șansa de a boxa pentru titlul mondial. Chiar și pentru centura WBA, pentru că nu știu cât timp va mai putea japonezul să coboare la 50,8 kilograme. Face foarte greu categoria.
Este, totuși, o palidă consolare… Da, nu e același lucru ca și cum mi-aș fi pus centura de campion la mijloc. Este frustrant să știi că ai fost mai bun ca adversarul, dar el să primească victoria. Eu sunt însă optimist și voi boxa cu oricine din lume la categoria mea, indiferent în ce loc.
Ce bursă ai avut? Nu a fost mare, dar nu banii au contat când am acceptat acest meci. Important este să ajung campion mondial, vorbim după aceea de bani.
Te poți întreține numai din box? Visul meu este să ajung campion mondial, așa că nu fac altceva decât box. Nu am alt serviciu. Norocul meu este că am găsit în Spania o fată minunată, care m-a ajutat mult. O cheamă Lucia. Când am plecat în Japonia, i-am promis că-i voi aduce cadou centura de campion mondial. Cum nu am putut, i-am adus o floare. I-au dat lacrimile. Ea e totul pentru mine.
„Ca un negru pe plantație” Silviu Olteanu este un caz emblematic pentru tot sportul românesc. Asemenea altor mari campioni tricolori, pugilistul constănțean a ales să plece în străinătate. Într-un interviu acordat www.prosport.ro înainte de meciul din Japonia, Silviu a dezvăluit secvențe ale impresionantei sale povești de viață. „Am plecat în Spania după Europenele de amatori din Croația. Pierdusem și mi se părea că nu mai am niciun viitor în box. Am zis să iau viața de la zero. Acasă eram angajat la Farul Constanța, dar nu dădeam pe la serviciu. Luam doar banii, ca toți sportivii. Aveam nevoie de un serviciu urgent, așa că am acceptat să merg la cules de struguri. Eram sportiv, mă gândeam că nu poate fi greu pentru mine. 40 de zile am muncit însă ca un negru pe plantație. După trei zile nici nu-mi mai simțeam spatele, pentru că stăteam numai aplecat. În Spania, strugurii nu cresc pe spalier, ci sub tufă”, s-a destăinuit Olteanu.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER