Hai să încercăm să facem din Euro ăsta o premieră! Cum ar fi ca să nu rămânem în memorie doar cu o horă de după finala mică, cercurile de bronz de la gât și cu eterna frustrare românească: „Puteam mai mult?” Am avut o generație de excepție, care s-a cam epuizat. Și nu vă gândiți să spuneți că în van, pentru că un argint la Mondiale și un bronz la Europene nu e de nasul oricui. Le mulțumim din toată inima și le cerem scuze la fel când spunem că ar cam fi cazul unui „refresh”. Și poate ar fi o idee ca noua generație să nu se transfere toată la Oltchim.
Nu de alta, dar poate Voina și Gațu ar trebui să își treacă în vocabular și cuvântul „uzură”. Avem câteva atuuri senzaționale. Primul e Cristina Neagu și teama disperată a adversarelor când se înalță de pe loc și trimite trasoarele care au comparat-o cu Karabatic. Apoi Talida, pe care suntem bucuroși că am descoperit-o chiar și printre țipetele înfiorătoare până la astupatul urechilor ale Paulei. Într-un final, avem ideea aceea aproape nebunească de a contraataca mereu cu pivotul. O facem de vreo patru ediții ale turneelor finale, toată lumea s-a prins de ea și încă ne merge perfect.
Vom avea poate la un moment dat și putința de a gestiona momentele-cheie. Poate că, peste câțiva ani, când scorul va fi egal în ultimul minut, o să putem să nu luăm la țintă barele. Sau, când suntem conduși cu un gol și avem șapte metri, n-o să ratăm, deși nu ratasem niciunul până atunci. Mai pe scurt, o să găsim poate și medicamentul împotriva parkinson-uÂlui local să-l punem în genunchieră.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER