Început în urmă cu doi ani, „Pariul ProSport” vă propune azi un nou nume. În vârstă de 17 ani, Raluca Platon e situată pe 740 WTA și pe 344 ITF și de curând a devenit campioană națională Under 18. Finalul unui antrenament din București, într-o dimineață întunecată de iulie, ne-o aduce într-o ipostază clișeu. Cu un termobag de 10 kg aruncat pe spate și o găleată cu 80 de mingi folosite în timpul ședinței asidue. Doar o bucățică din frumusețea calvarului pe care un copil îl trăiește într-o carieră, iar sacrificiile Ralucăi și ale părinților săi vă pot fi un soi de ghid-rezumat dacă mâine vreți să vă dați copilul la tenis.
A rezistat tentației „joaca”
Ralu a prins firul ghemului la cinci ani și nouă luni, pe când se plimba în Parcul Tineretului cu părinții săi, și l-a desfășurat într-o joacă mai întâi la clubul TC Livone sub îndrumarea Angelei Gutin si apoi a lui Valentin Mitrea. Treptat însă, ritmul orelor de antrenament a fost suplimentat și pe la 8 ani, ședințele se desfășurau zilnic, iar școala rămânea deja în trena noii îndeletniciri. Dar nu doar orele din generală predau în parallel șefia în topul preferințelor puștoaicei, ci și orele de joacă, devenite… minute. Raluca trăgea doar cu coada ochiului pe fereastră, tentată de strigătul „hai, ieși și tu afară!”, dar glasul înțelept și poruncitor al părinților Maria și Robert îi detonau atenția. „Uite, ei stau afară și tu muncești acum, poate ei când vor munci, tu vei sta și te vei relaxa. Răspunsul micuței era silabisit doar în gând: „Mai bine stau și muncesc acum, când sunt mică, și-mi fac un rost în viață, decât să lucrez în fabrică 10 ore când voi avea poate și copii”.
O automotivație ca o sursă de iluminare ce avea să-i călăuzească în timp pașii. Și până și estetica din camera Ralucăi suferea modificări, păpușile de pe dulap grăbindu-se discret să lase loc unui afiș imens inscripționat cu litere pe care le-ar fi putut zări chiar și Stevie Wonder: „Adevărata înfrângere e reununțarea la vise!”. Așa începea să se contureze visul puștoaicei, pe la 11 ani, luată sub aripa protectoare a tehnicianului Codrin Ilie, actualul său antrenor, așa începeau mama și tatăl său să scoată din buzunar banii necesari pregătirii. „Nu suntem bogați, dar i-am asigurat mereu de toate Ralucăi. A renunțat la copilărie, distracție mai puțin, cluburi nu, dar sportul a ferit-o de anturajele dubioase”, soarbe Robert, tatăl jucătoarei, din partea plină a paharului.
Se trezea la 5:00
Ce-i drept, timpul liber al Ralucăi dispărea total spre 14 ani, atunci când curajul juvenil și spiritul de aventură o orientau spre mirajul meciurilor de senioare. Nici nu anticipa ce o așteaptă. Se trezea la o oră, când nici tramvaiele nu ieșeau încă pe șine, pentru că la 7 antrenamentul era bătut în cuie, primul, întrucât ziua era și încă este structurată în două sau trei ședințe care pot însuma și șapte ore! Iar de pe lista meniului preferat se ștergeau rapid produsele celebrului restaurant care începe cu M și se termină în s. „Alimentația trebuie să fie ponderată, nu după ureche, ar fi vrut și ea să mănânce de la… dar acum primează puiul, vita, peștele și salatele”, ne dezvăluie părintele, care o aduce la antrenamentele de la Tenis Club București, baza lui Dinu Pescariu, omul care o susține alături de Mugur Filipescu. Așa s-a ajuns ca Raluca să fie mai mereu între primele patru jucătoare ale României la diferitele categorii de vârstă, iar anul acesta a jubilat din postura de campioană. „Acum, când am câștigat titlul, mi-am luat o piatră de pe inimă și voi fi mai relaxată”. Ce mai contează că adolescenta nu a mai mers de la grădiniță într-o vacanță cu părinții, că nu mai poate ajunge la orele de la Liceul „Mircea Eliade” (e în clasa XI-a), unde și așa clasa e populată cu cel mult șapte elevi sau că nu are timp nici să mai stea pe calculator. Ea și-a ales calea, iar timpul va decide.
Visez să ajung până la sfârșitul lui 2010 în Top 500 WTA. Dar în viitor tind la prima sută a ierarhiei feminine profesioniste
Jungla din spatele sportului alb
Prin vocea Ralucăi Platon, ProSport a pătruns în labirintul încurcat al sportului alb, iar drumul spre marea performanță ne dezvăluie baraje la tot la pasul.
De ordin psihic (conflicte interioare, presiunea junglei din tribune), fizic (căderi de calciu și prăbușiri pe zgură) sau financiar (eforturile părinților, recompensele). Totul într-un cadru apăsător, din care scapă cine poate! Adică cine însumează un amalgam de trăsături: tărie de caracter, talent, forță de automotivare, rezistență, capacitatea de a depăși eșecurile. Pe unde pășește Raluca acum, probabil au călcat și actualele vedete ale tenisului românesc, iar întâmplările de viață povestite vă vor ajuta să simțiți mai bine atmosfera în cazul în care fiica vă va ruga să-i cumpărați o rachetă. PE CÂT DE MIC, PE ATÂT DE MARE „M-am chinuit foarte mult să câștig primul punct WTA, cam zece luni! Treceam trei-patru tururi de calificări și, când ajungeam în runda inaugurală, pierdeam fie la o favorită, fie la o jucătoare mai mare ca vârstă. Când, în sfârșit, l-am câștigat, am simțit o eliberare. Se spune că strângi „ca-n tenis, punct cu punct”… Așa adun și eu câte trei, câte două, câte unul…”
INEVITABILELE DEPRESII „Când cedez o dispută, poate, spre exemplu, după ce am avut minge de meci, parcă se termină totul. Am momente când aș vrea să mă las și nu știu ce să fac… Dar îmi amintesc de ce m-am apucat și trece mai ușor supărarea…”
BARBIE GIRL ȘI PUȘCULIȚA „Aveam 9 ani când am luat primii bani și țin minte că mi-am cumpărat o păpușă Barbie. Câștigasem 400.000 de lei vechi și mama a mai completat până la un milion. Acum, din câștiguri, jumătate îi pun de-o parte și cu ceilalți îmi mai iau un ceas, o geantă, haine… Acum strâng, pentru că la 18 ani aș vrea să-mi iau singură mașină”.
PUNE-ȚI POFTA-N CUI! „Sunt foarte pofticioasă și, deși aș mânca produse de la fast-food, încerc să le evit. Am avut probleme la rinichi și ficat și nu prea mai am voie să beau băuturi răcoritoare carbogazoase. Era un drog pentru mine și mi-a fost greu să mă las…”
ENERGIE – LOZ ÎN PLIC „În timpul partidelor mai mănânc batoane energizante, iau Supradyn, calciu și magneziu, pentru că în urmă cu o lună am avut o cădere mare de calciu la un turneu de la Iași, din cauza schimbărilor bruște de temperatură. Am văzut negru în fața ochilor și am căzut pe teren. Eram conștientă, m-a luat echipa medicală de‑acolo și le-am spus să-mi facă o injecție pentru a se asimila mai repede. Dar n-am mai făcut-o, pentru că ar fi trebuit să abandonez, întrucât nu permite regulamentul. Așa că am terminat meciul cu pliculețe de magneziu”.
TERTIPURI CU VEZICA „Când organizarea e foarte bună, arbitrii vin cu noi peste tot, chiar și când plecăm la vestiare. Unele fete însă, dacă pierd un set, se duc la toaletă, deși poate nu au nevoie, dar fac asta pentru a o scoate pe adversară din mână”.
PRIETENIA DE FAȚADĂ‚ „Prietenia între fete la tenis niciodată nu va exista. Suntem amice doar până când trecem de părțile diferite ale fileului, bine, nu e și cazul meu, pentru că n-am purtat niciodată pică nimănui. Dar fetele au în ele o răutate, care se manifestă prin priviri, replici, bârfe, și nu e cazul doar la fetele din România, ci de peste tot. E valabil și la junioare, și la senioare”.
CUM SĂ‚ NU TE ENERVEZI CA HĂ‚NE!? „În România, de multe ori susținătorii adversarei obișnuiesc să pună presiune pe tine. Mi s-a întâmplat în timpul meciurilor să mă «înțepe» când schimbam terenul. „Hai că ești slabă, hai că o poți bate pe asta!”, se aude de multe ori.
SHUT UP AND… „Acum trei luni, în timpul unei partide, mă enervaseră și adversarele, și cei din tribune, și colega mea de la dublu. Eram obosită, pentru că jucasem deja două meciuri în acea zi. I-am spus colegei să tacă, pentru că voi găsi eu ac de cojocul lor. M-am ocupat de ele și le-am bătut”.
IUBIT? O GRIJĂ‚-N PLUS! „N-am prieten și nu cred că aș avea timp. Acum ar fi o problemă să am alte griji și nu simt nevoia. Poate în viitor”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER