În clipa în care un fotbalist anume are o execuție greșită în fața porții, publicul local își exprimă dezamăgirea printr-un icnet de nemulțumire, care este specific nu atât fiecărei națiuni, cât fiecărei culturi. Pe de altă parte, trebuie menționat că nu toate zgomotele pot fi redate și pe hârtie, ci doar asociate unora similare. De exemplu, cazul vuvuzelelor sudafricane. Toată lumea este de acord că sunetul este asemănător unor roiuri de albine, dar nimeni nu poate reda ad-literam acest lucru. Ne vom ocupa doar de situațiile în care acest lucru este posibil. Și pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesar ca acel fotbal să fie vechi și neîntrerupt din punct de vedere social deoarece, din motive de constrângere politică anumiți membri ai unei societăți oarecare se pot exprima mai liber la un meci de fotbal, pe o arenă unde își pot striga mai ușor nemulțumirile și frustrarea față de un sistem social anume. Să exemplificăm cu câteva situații mai ușor de analizat.
Cum se petrec lucrurile în Anglia În țara care a inventat fotbalul momentul ratării este întâmpinat cu un „Ooooooo” prelung, dar trebuie spus că acest lucru era mult mai evident în anii 80, atunci când oamenii erau înghesuiți în peluzele cu locuri în picioare. Pe de altă parte, să remarcăm faptul că este important și felul în care este redat sunetul de sistemul audio de transmisie, deoarece, spre deosebire de imagine, sunetul vine mai târziu, astfel că tot ceea ce se aude de la peluza unde s-a marcat sau s-a ratat este redat cu o secundă mai devreme față de peluza opusă. În cazul de față, fiind vorba despre același sunet, el este mai ușor de decelat. Un „Ooooo” british, cam același atât în Anglia, cât și în Irlanda sau Scoția.
În Peninsula Iberică
Pe arenele spaniole, catalane, basce sau portugheze, interjecția receptată la TV este cea națională, adică „Uuuuiii”, de la „huy”, care este un fel de „vai” românesc. Ce-i drept, în cazul unei ratări uriașe, în minutul 90, la o fază care ar fi putut schimba destinul meciului, se poate decela și un „Aaaaaaaai”, ceea ce este tot un „Vai” românesc, de data asta mai acut însă, mai fizic, care ar putea fi asimilat unui „Aoleu” autohton.
În Balcani
Cel mai simpatic caz este cel al bulgarilor, unde o ratare imensă este însoțită de un „Eeeeeee” prelung, dar nu un E de la Eminescu, ci mai degrabă un fel de E de la „Heeeeeeeei”. Probabil, de la negația „ne”, un fel de Nu românesc.
La români
Aici este mai greu de tras o concluzie, deoarece amestecul cultural a făcut ca spectatorii să-și exprime diferit dezamăgirea, între un „Băăăă” și „Nuuuu” amestecându-se și multe strigăte de „Goool” ale unor indivizi păcăliți de traiectoria balonului pe care l-au crezut în plasă. Probabil, interjecția mai mult sau mai puțin națională ar fi un „Păăăăiii”. Evident, nu pretindem că am redat exact respectivele situații, așteptăm reacțiile cititorilor noștri, fie pentru îmbunătățirea prezentelor situații, fie pentru înțelegerea altora din medii culturale diferite. Nu de alta, dar chiar nu putem ști cum se prezintă situația dată în țările nordice, de exemplu. Oricum, despre interjecția specifică marcării golului, cât și despre încurajările specifice adresate naționalei noastre de-a lungul timpului, un pic mai târziu.
articol de Octavian METONI
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER