Înjurături cordiale**

Într-un elan transcendental propedeutic, Cornel Dinu, cu inconfundabila-i elocvență deloc obnubilată, l-a făcut pe Gigi Becali căcărează. Printr-o inferență locvace, ce ține doar de fenomenologia spiritelor elevate, a adăugat ex catedra: „Mai bine se năștea oaie și nu putea să vorbească". Pastoralul său conlocutor, luat prin surprindere și echivocând printr-o eschivă, a procedat habitual, exprimându-se interogativ: „Nea Cornele, de ce te iei de mine?". Și-a răspuns însă singur, cu celeritate, într-un mod vag irefutabil: „Fiindcă ți-e frică să te legi de Giovani!". Are Gigi un dar de a se lua în clanță cu cine nu trebuie, ceva de speriat. E drept că pe urmă se duce creștinește la Nașu'', să-și pună cenușă în cap, pe principiul „Toarnă-te singur și la grade mari". Nici nu s-au uscat bine scuipații de pe schimbul de idei cu Dragomir, că l-a luat Procurorul. Nu că Războinicul Luminii n-ar fi obișnuit cu procurorii, doar că nu te pui cu ăla din Ștefan cel Mare, un ebenist al limbii de lemn de cea mai nobilă esență. Nu știu din ce li s-a năzărit, fată, că eram într-o pendulare exhaustivă de la cratiță pe centură (unde m-au trimis unii săptămâna trecută, în documentare). Știu însă că pe titanii ăștia ai sinistrului sinergetic din fotbalul românesc nu-i ține supărarea mult. Se împacă ei la o tablă, la un tabinet.
Înjurături cordiale**

Într-un elan transcendental propedeutic, Cornel Dinu, cu
inconfundabila-i elocvență deloc obnubilată, l-a făcut pe Gigi
Becali căcărează. Printr-o inferență locvace, ce ține doar de
fenomenologia spiritelor elevate, a adăugat ex catedra: „Mai bine
se năștea oaie și nu putea să vorbească”. Pastoralul său
conlocutor, luat prin surprindere și echivocând printr-o eschivă, a
procedat habitual, exprimându-se interogativ: „Nea Cornele, de ce
te iei de mine?”. Și-a răspuns însă singur, cu celeritate, într-un
mod vag irefutabil: „Fiindcă ți-e frică să te legi de
Giovani!”.

Are Gigi un dar de a se lua în clanță cu cine nu trebuie, ceva de
speriat. E drept că pe urmă se duce creștinește la Nașu’, să-și
pună cenușă în cap, pe principiul „Toarnă-te singur și la grade
mari”. Nici nu s-au uscat bine scuipații de pe schimbul de idei cu
Dragomir, că l-a luat Procurorul. Nu că Războinicul Luminii n-ar fi
obișnuit cu procurorii, doar că nu te pui cu ăla din Ștefan cel
Mare, un ebenist al limbii de lemn de cea mai nobilă esență.

Nu știu din ce li s-a năzărit, fată, că eram într-o pendulare
exhaustivă de la cratiță pe centură (unde m-au trimis unii
săptămâna trecută, în documentare). Știu însă că pe titanii ăștia
ai sinistrului sinergetic din fotbalul românesc nu-i ține supărarea
mult. Se împacă ei la o tablă, la un tabinet.

Cum să abați atenția suporterilor de la cupele europene, pe care
n-o să le mai vedem nici la muzeu? Încing patronii o miuță
metafizică. Până la urmă, ce mare lucru? Vorba lui Gigi – (acum
câțiva ani, când nu i se dusese buhul în tot Strasbourgul și-n
jumate de Bruxelles) – după un schimb de idei cu Don Corleone:
„M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut
oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat”.

articol scris de Lelia MUNTEANU

Comentarii 0

Lasă un răspuns

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
  1. Nu folosiți cuvinte care să aducă o vătămare morală celorlalte persoane care comentează.
  2. Vă rugăm să faceți referiri doar la articolul în cauză și să nu folosiți un limbaj vulgar sau care să jignească.
  3. Nu sunt permise comentariile discriminatorii.
  4. Pentru protecția dumneavostră nu folosiți în comentarii informații personale.
  5. Daca aveți vreo plângere legată de administrarea siteului vă rugăm să trimiteți un mesaj la adresa de mail: [email protected]