După ce, în 1981, Nicolae Ceaușescu l-a pus șef peste sportul românesc, Ion Coman l-a instalat selecționer la națională pe Mircea Lucescu: „Voia să fie antrenor-jucător la Corvinul Hunedoara, dar și selecționer. I-am spus: «Trebuie să cunoști toți jucătorii, să umbli după ei, nu să vezi fotbaliștii de la Dinamo și Steaua doar când joacă împotriva Corvinului». A înțeles și s-a apucat de treabă. A venit la dorința mea, după o discuție cu Mircea Pascu, șeful FRF”.
Generalul l-a monitorizat tot timpul pe „Il Luce”: „Lucescu se gândea la Mondialul din Mexic să facă echipă cu puștii lui de atunci, Andone, Gabor, Mateuț, și să-i ducă în America de Sud. I-am zis: «Măi, Lucică, nu vei face echipă plimbându-te pe plajă la Copacabana». L-am sfătuit să se ocupe de Campionatul European din ’84, care bătea la ușă. El voia să ia mai mult jucătorii lui, iar eu i-am spus să facem altfel. Craiova era echipa cea mai în formă. Mulți jucători aveau oferte de la alte cluburi. Am stopat toate transferurile, ca să nu se împrăștie pe la alte echipe și să compromită rezultatele naționalei”.
Episod mobilizator Actualul antrenor al Șahtiorului a trecut prin momente dificile în preliminariile pentru Euro 1984. „Naționala pierduse acasă cu Cehoslovacia (n.r.- scor 0-1), iar o parte a presei a cerut schimbarea lui Lucescu. M-am opus, spunând că obiectivul lui e calificarea la Mondiale. Apoi, înaintea deplasării pentru returul cu Cehoslovacia, de la Bratislava (încheiat 1-1 și soldat cu calificarea tricolorilor la turneul final), la cinci dimineața am fost la aeroport. Am apucat să vorbesc cu fiecare jucător în parte, fiindcă avionul urma să facă o escală la Timișoara. Cum acolo era ceață, a decolat mai târziu din București. Au jucat și s-au calificat. A doua zi, Ceaușescu ne-a felicitat la adunarea festivă de la București. Așa l-am salvat pe Lucescu”, ne-a mărturisit Coman.
„A fost alături de mine” Când i s-a spus de discuția cu Ion Coman, Mircea Lucescu a părut surprins: „Mai trăiește? Aș fi vrut să-i fac și eu o vizită… Chiar dacă era stelist, a fost alături de mine. Din tot Comitetul Central, el și cu Verdeț erau cei mai curați și mai apropiați de sportivi. Au avut o mare contribuție la performanțele sportive din acei ani. Mă duceam la domnul Coman și mă consultam cu el atunci când aveam necazuri… Când nu mi se dădeau vize pentru unii jucători. Am o mare recunoștință pentru modul în care s-a comportat cu mine, a fost neutru”.
„Il Luce” s-a amuzat când i s-a adus aminte de turneul din America de Sud: „Până la urmă, m-am dus acolo. Am mers, pentru că federația avea un plan de aducere de valută. Am stat și două săptămâni în Irak cu echipa secundă a României. Deși eram antrenorul primei echipe, m-au trimis cu cea de-a doua. Văzându-mă, irakienii au crezut că e prima echipă. Iar prima echipă plecase în Kuweit, tot pentru bani. Trebuia să aducem un milion de dolari, drept contribuție la plata datoriei externe a României”.
Cruciada lui Ioanițoaia și „Sportul” de duminică Generalul Coman a povestit și un episod ciudat petrecut înaintea meciului din 1983, de la Bratislava, cu Cehoslovacia (1-1), când Ovidiu Ioanițoaia a generat un scandal de proporții. „Ioanițoaia publicase un articol în Flacăra, în care a cerut recuzarea arbitrului Karoly Palotay, pe motiv că e ungur și că poate influența rezultatul. De acel meci depindea calificarea României la Europene. Ceaușescu m-a chemat la el și m-a întrebat ce se întâmplă. S-a dat ordin să se scoată o ediție specială a Sportului în ziua de duminică, în care să se dreagă busuiocul. A fost distribuită repede, înaintea meciului. Am avut grijă ca Palotay să primească un exemplar. I s-a explicat că nimeni n-are nimic cu el și cu ungurii. El ne-a mulțumit pentru acel ziar. S-a comportat corect în timpul meciului. Ar fi putut să dea penalty pentru cehi, dar n-a făcut-o”, și-a mai amintit Coman.
„Nu-mi mai amintesc exact ce s-a întâmplat atunci. A trecut mult timp”, ne-a declarat ieri Ovidiu Ioanițoaia.
EPILOG Arestat în dosarul Revoluției din decembrie 1989 Pe 22 decembrie 1989, generalul Ion Coman a fost arestat pentru mai multe acuzații care i s-au adus în urma evenimentelor de la Timișoara. Prin sentința nr. 6 din 9 decembrie 1991 a Curții Supreme de Justiție, el a fost condamnat la 20 de ani de închisoare și degradare militară pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și 10 ani de închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în calitate de comandant unic al Timișoarei. S-a dispus ca Ion Coman să execute pedeapsa cea mai grea, adăugându-i-se încă cinci ani. Din cei 25 de ani de pușcărie, Coman a executat doar 3 ani, 3 luni și 10 zile, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu prin decretul 588, din 11 decembrie 2000.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER