Din când în când, nu ar strica deloc să mai punem capul în pământ, jenați, atunci când ne recitim a doua zi articolele din ziar. În unele situații, tabletele de autor nu sunt altceva decât niște atacuri la persoană, stil publicistic brevetat de Tribun și aprofundat în fițuica lui Dumitru Dragomir, după ce l-a lăsat baltă cu Liga lui cu tot echipa de la ,,Sportul românesc”.
Tot după teoria chibritului, e musai undeva în text, dacă se poate cât mai la vedere, să existe precizarea protectoare că tableta nu e decât un pamflet. De fapt nu e nimic aluziv, subtil printre rânduri, doar argumentele sunt vag sugerate, când ar trebui să fie exact pe dos. Resortul și rețeta sunt simple: ți-a cășunat pe cineva, așa, pur și simplu, meșterești câteva cuvinte ca să-l faci albie de porci și să nu mai iasă din casă vreo săptămână, iar în coadă boiești tableta cu eticheta de pamflet.
Deunăzi, un confrate care exersează șpagatul între un tabloid și un cotidian de ținută l-a mitraliat pe Gabi Mureșan. Un duel oarecare cu rapidistul Ioniță a detonat atacul împotriva ,,Măcelarului”. O înfruntare cocoșească, poate amendabilă și cam atât. De acord, poate că nu are nimic spectaculos în joc, nicidecum cârlig la tribună ,,capul de mort” după viziunea confratelui. Nu alintă mingea precum Culio, nici nu liftează loviturile libere ca Nicolae Dică. Ceva calități însă tot trebuie să fi dibuit la el toți antrenorii care s-au perindat la Cluj de l-au titularizat meci de meci, ba i-au mai și agățat banderola de braț. Și-atunci, coane Jorj, pentru ce atâta silință? Toată garagața pentru un pârlit de gol care n-a scos Rapidul de niciunde. Asta ni se mai întâmplă nouă, ziariștilor, când respirăm prea mult aerul din încăperea unde țin patronii de cluburi conferințele de presă spurcate la gură. Câteodată mai e loc și de miracole. Turcu și-a cerut public scuze. Voila!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER