NU SUNTEȚI SINGURI!**

Drumul până la „Anfield Road” poate costa între 8 și 20
de lire, în funcție de mijlocul de transport ales. Dar te poate
costa un regret imens dacă, odată ajuns în Liverpool, preferi să nu
dai o fugă.

De la început trebuie precizat un lucru: Liverpool înseamnă, în
primul rând, Beatles! Îți dai seama de lucrul ăsta imediat ce ai
pus piciorul pe aeroportul orașului cu 800.000 de locuitori: John
Lennon Airport vezi inscripționat peste tot. Nu Bill Shankly,
Souness, Dalglish ori Gerrard. Liverpool FC, de cinci ori
deținătoarea Ligii Campionilor și adversara Unirii din această
seară, rămâne însă copilul teribil al orașului traversat de râul
Mersey.

Revenind la „Anfield Road”, adică strada cu același nume ca și
stadionul, ceea ce frapează la ea este amestecul de nou și vechi.
Mai mult vechi, e drept. Case modeste, unele părăsite, buticuri
îndoielnice, taximetriști și taxiuri cel puțin ciudate. Odată ce ai
pășit în interiorul arenei, lucrurile se schimbă.

Shankly, monumentul

Statuia lui Bill Shankly, omul care a făcut posibilă legenda de
azi, e chiar la intrare. Are brațele ridicate, ca și cum ar vrea să
îmbrățișeze pe toată lumea care vine la meci. „Meciul de fotbal nu
e doar pe viață și pe moarte. E ceva mai mult decât atât”, obișnuia
să spună Sir Bill, cel care a preluat-o pe Liverpool din liga a
doua, în anii 60, și căreia i-a certificat pedigree-ul de echipă
mare. „Făcea oamenii să zâmbească”, scrie pe statuia de la
stadion.

Bătrânul
„The Kop”

Darren are douăzeci și ceva de ani și multe de spus. Despre
Liverpool, Anfield, Chelsea, Arsenal sau Unirea Urziceni. Meseria
lui e să facă turul stadionului, de fapt un minitur, căci așa se
obișnuiește în preziua meciului. Ne deschide o ușă de metal, iar
Anfield-ul ni se dezvăluie ca o poveste trăită pe viu. Ca o
promisiune devenită, în sfârșit, certitudine. Gazonul, „biliard”, tribunele goale, dar totuși pline de povești
despre campioni, mărire și decădere, dar mai ales succes. Imaginea
de ansamblu ne face să înțelegem de ce autoritățile vor să
construiască un nou stadion. Anfield-ul, sau „The Kop”-ul, e ca un
decor vechi de film, o scenă de teatru ce impresionează chiar și
fără public, al cărei suprem atu este patina timpului. Câțiva metri
mai încolo începe muzeul, o suprafață insuficientă pentru istoria
imensă pe care o are de povestit.

90.000 de
abonați pe lista de așteptare

Rămâne întrebarea: ce energii ascunde această echipă de își ține
fanii aproape fără a fi câștigat un titlu de campioană de 20 de
ani? Răspunsul vine din „You Never Walk Alone”, cântecul-religie ce
se aude dintr-o încăpere a muzeului sau din vorbele aceluiași
Darren, care punctează, decisiv poate: „Avem 35.000 de abonați și
90.000 pe lista de așteptare. Poate la noul stadion să mărim
numărul”.

19 lire
sterline costă un bilet la peluză pentru meciul din această seară,
în timp ce în tribune poate ajunge și până la 35 de lire

2,5 milioane de
vizitatori are anual arena din Liverpool, costul unui tur
încadrându-se între 8 și 17 lire, în funcție de obiectivele alese
pentru vizitat