LA REVEDERE, ANDREI!**

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Tenisul românesc masculin rămâne știrb după retragerea lui
Andrei Pavel, cel mai bun produs al său dupa Ilie Năstase. Ajuns
până pe locul 13 ATP, la 25 octombrie 2004, constănțeanul va rămâne
mereu în inimile noastre cu câteva meciuri antologice în Cupa
Davis, competiția lui favorită. Andrei a știut întotdeauna să
transforme presiunea de a juca pentru România în energie, voință,
motivație. Ne vom aminti peste ani de victoriile sale memorabile cu
Siemerink, Kafelnikov, Kucera, Hrbaty, Melzer, Ancic sau Roddick.
Andrei ne-a transpus prin micile ecrane plăcerea de a juca tenis.
Am gemut, am oftat, am sărit și ne-am bucurat în acele seri și
nopți magice de fiecare rever al său executat cu precizie de
chirurg. Am zâmbit vrăjiți la scurtele sale, furate parcă de la
Năstase, și ne-am minunat la voleurile sale, pe care le-a dobândit
probabil odată cu pașaportul de Germania.

Fără Andrei, tenisul românesc e parcă insipid, e ca un steag
fără blazon. Poate va reuși Hăne să preia ștafeta, dar nu îi va fi
ușor singur. Ce ne rezervă viitorul în tenisul masculin? Poate Adi
Ungur să-și înțeleagă și să-și împlinească, în sfârșit,
potențialul. Sau poate va exploda Ciprian Porumb Jr, însă vremea
lui e încă departe. Până atunci, amintirea lui Andrei va plana în
continuare asupra tenisului românesc. Și parcă nici nu am vrea să
fie altfel, avem încă nevoie de umbra lui aproape.

Mulțumim, Andrei!