S-a spulberat complexul!** Dinamo – Unirea Urziceni 2-1

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ambele sunt echipe care creează minuni. Numai că stilurile prin
care ajung la acele minuni sunt diferite. Dinamo nu poate prea mult
fără turbata beatitudine a jocului de la Liberec, iar Unirea lui
Petrescu este nimic dacă nu aplică matematica rece a lui Dan.

Un dribling scurt, o privire prin care deja îl învinsese pe Dolha
și un șut plasat cu efect de Apostol la colț. Așa a început meciul
de aseară, a cărui primă jumătate de oră se sufocase între caznele
dinamoviștilor de a presa coerent și apărarea fermă a Unirii. După
momentul „Apostol” s-au păstrat aceleași coordonate, cu excepția
secundelor dinaintea pauzei, în care o centrare a lui Torje aduce
în sfârșit incandescența la poarta lui Arlauskis. Nebunul puști din
poarta Unirii a găsit însă parada potrivită pentru capul lui Kone,
iar Galamaz l-a „scos” imediat, când mingea trecuse de el și se
ducea spre gol.

Și din
nou de la distanță

Absent în prima parte, Andrei Cristea licitează golului lui Apostol
cu un șut splendid care aduce o egalare rapidă. A părut mirosul
sângelui, menit să readucă șarjele furibunde de la Liberec sau de
la Graz. Ocaziile mai mari aparțin însă tot Unirii, cu Apostol
punând latul în minutul 63 pentru ca mingea să treacă puțin pe
lângă poartă. A urmat „bomba” lui Paraschiv, deturnată de Dolha de
sub bară. Ratarea serii e semnată totuși de Torje, care, cu
Arlauskis culcat, trage peste poartă din careul mic, cu șapte
minute înainte de final. Torje a luat, Torje a dat însă, pentru că,
atunci când arbitrul se pregătea de ultima expirație în fluier,
noul căpitan explodează spre poarta lui Arlauskis, lobându-l pentru
o victorie venită parcă de nicăieri. Poate doar din nebunia de a
spera mereu, din care Dinamo își face, mai nou, emblemă.

Vezi galeria foto
29 poze