În rândul celor mici și mijlocii

Noi un corner, ei 12! Noi trei șuturi, ei 20! La fiecare minut în care aveam noi mingea, ei au ținut-o două minute. Mai presus de scorul de 1-1 la Paris, cu asta am rămas eu după meciul de sâmbătă seara.

E ok să considerăm pozitiv un egal pe terenul unei echipe de top a Europei. Dar, dincolo de scor, trebuie să extragem realitatea din teren. Iar ea nu sună bine decât dacă ne mulțumim cu locul al treilea în grupe pe viitor și renunțăm la turnee finale. Deocamdată așa arătăm. De ce sunt sceptic? Pentru că nu-mi place să ne extaziem doar pentru că ne apropiem la 30 de metri de poarta adversă, deși mingea poposește apoi în „fundul grădinii”. Pentru că e ridicol să contabilizăm doar o ocazie mare de gol și o semiocazie când teoretic vrem să câștigăm. Iar de înscris, înscriu francezii și în propria poartă. Să nu uităm asta! Noi n-am dat gol Franței, am irosit singura șansă pe care am avut-o. Dar suntem fericiți! La sfârșit am părăsit stadionul îmbrățișându-ne și felicitându-ne practic pentru rezultatul care ne scoate definitiv din ce-i drept iluzoria cursă de calificare la Mondial. Problema e că așa intrăm în rândul echipelor „mici și mijlocii”, care trec doar întâmplător pe la turnee finale. Și atunci de ce să facem sărbătoare?

Ne mulțumim cu necalificările frumoase?

Imaginea de pe „Stade de France” prezintă simptomele unei echipe mici. Dacă ne mulțumim cu statutul ăsta, atunci e ok să ne urcăm pe garduri de fericire că n-am luat bătaie de la o superechipă care, apropo, nu mai are șanse la primul loc în grupa noastră. Dar altfel, dacă vrem și altceva, trebuie să recunoaștem că mai e mult până departe. Și nu doar pentru că Gigel Bucur nu e Benzema sau Apostol nu e Diarra. Nu doar pentru că noi avem jucători de la Urziceni și Kiev, iar ei de la Chelsea și Real Madrid. Dacă acestea erau criteriile, mai bine nu ne înscriam în competiție.

Nu scorul, cel care a produs bucuria la Paris, e important în acest moment, ci jocul și perspectivele naționalei. Iar din punctul ăsta de vedere meciul cu Franța a fost doar sporadic, foarte sporadic, liniștitor pentru preliminariile Euro 2012. Bucuria ne poate întări moralul și atât. Nu valoarea, nu forma. Nu ne aduce vreun Henry peste noapte, trebuie să-l găsim sau să-l creștem noi.

33 la sută am avut noi posesia, 67% francezii

3 șuturi am trimis spre poarta francezilor, ei au reușit 20

1 corner am avut noi, 12 francezii

La ce e bun un egal dacă nu ne calificăm?

Scuzați pesimismul, nu caut vinovați, ci perspective. Nu cred că Răzvan Lucescu a greșit selecția sau jucătorii n-au dat tot ce au putut. Dar dacă atât putem în momentul ăsta, atunci avem dreptul să visăm la victorii cu Lituania și Feroe, nu la calificări. Mi-e foarte greu să mă bucur în condițiile astea, fie și pentru un egal pe terenul Franței. Dacă stăm tot acasă și la viitorul turneu final nu mă consolează că obținem un punct oriunde ar fi el, ba taman și cu un autogol, după ce am stat cu fundul în poartă și am avut noroc că ne-a scos Coman de vreo trei ori…