Morală de a doua instanță

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Parte integrantă a unei societăți care trăiește în plin triumf al răului, fotbalul românesc a ajuns într-un punct de cotitură. Folosit mereu, cu viclenie, ca argument pentru a paraliza reflexele de autoapărare ale societății, fundamentul creștin – să nu răspunzi răului cu rău – are ca rezultat și punct terminus oribilele incidente de joi seară, atunci când ultrașii dinamoviști și-au încununat lungul șir al fărădelegilor cu întreruperea meciului de Europa League împotriva cehilor de la Slovan Liberec.

Dincolo de porțile stadionului, războiul a continuat cu „prietenii” steliști, veniți special în Floreasca pentru o repriză de bătaie. Mereu prinsă între agresiunile triburilor de descreierați și imaginile cu suporteri bătuți de jandarmi, societatea oscilează între dezgustul față de huligani și indignarea față de reacția brutală a forțelor de ordine. Ce e de făcut?

În „Despre minciună”, Gabriel Liiceanu vorbește despre Principele lui Machiavelli, tratând indirect tocmai acest fals impas. Pentru ca binele să învingă, e nevoie ca acesta să fie susținut de rău. Lăsat singur, binele în forma sa primară, cea a moralei inițiale, este prea slab pentru a răzbi, observă Liiceanu. Aceasta este morala de a doua instanță. Aplicația practică a teoriei ne dă și cheia întregii probleme: pentru ca în societatea românească în general și pe stadioanele de fotbal în special să se instaureze liniștea și civilizația, pentru ca binele să triumfe, se impune – de data aceasta – folosirea cu măsură și judecată a răului. 

Rareș Ilie e gata de transfer. FCSB și Rapid îl vor, dar a apărut încă un club surpriză

21:32

Clauza secretă din contractul lui Ionuț Chirilă cu Dinamo. A semnat și devine antrenorul echipei de la 1 iulie: „Suntem la mâna sorții”

21:27

Nu avem voie ca, prin pasivitate și scrupule, să devenim complicii Răului. Unica soluție a societății față de agresiunea acestei minorități violente și primitive este recursul la măsurile punitive. Așa au procedat englezii în urmă cu două decenii, stârpind temeinic un fenomen – „hooligans” – care amenința să distrugă întreaga societate. În fond, lucrurile sunt destul de clare. Civilizația stadioanelor din România a ajuns în faza lui „care pe care”: între grosul spectatorilor și agenții haosului nu mai există cale de reconciliere.