INTERVIU EXCLUSIV** Raț: „O Supercupă cu Manchester…”

Răzvan Raț a ajuns acasă, în Ucraina, și a fost bucuros să audă că este sunat din România. Evident, motivul apelului este finala Cupei UEFA câștigată de echipa sa, Șahtior Donețk, 2-1 cu germanii de la Werder Bremen.

– Răzvan, felicitări! V-am ținut pumnii, ție și lui Mircea Lucescu și, evident, prin voi, întregii echipe. Cum a fost?
– Păi, cum să fie? Nici eu nu-mi dau seama prea bine. Stai întâi să revăd meciul.

– Cum a fost finalul? Ți-a fost teamă? Părea că nu se mai termină?
– Nu, nimic din toate astea. Îmi doream să se termine, mă uitam spre banca noastra și știam că arbitrul trebuie să fluiere finalul, dar nu mi s-a părut a fi trecut o veșnicie!

– Bucurie mare? Ați petrecut după meci? Un restaurant privat?
– Deloc. A fost o petrecere, ce-i drept, dar la noi, în hotel. Poate clubul să organizeze ceva aici, la Donețk.

– Toată lumea a văzut meciul, l-au comentat deja cam toți specialiștii în fel și chip, vreau doar să-ți cer părerea despre ceea ce crezi tu că a fost cheia meciului. Uite, noi în redacție, de exemplu, nu ne putem pune de acord. Unii spun că Jadson, alții că tactica lui nea Mircea… Eu, de exemplu, cred că Dario Srna a fost cheia jocului. Impecabil la intercepție, marcaj la sânge și urcări agresive în atac urmate de centrări în forță…
– Eu cred că toată lumea și-a făcut treaba și, din acest punct de vedere, a fost victoria echipei. Dar, într-un context mai larg, dacă-mi ceri părerea, atunci, da, croatul Srna este un superjucător!

– Este adevărat că a ieșit lumea în stradă? Inclusiv la Kiev și la Lvov?
– Da, așa este, dar parcă nu fac atât de mult zgomot ca fanii din România.

– Te-ai văzut și cu Răzvan Lucescu?
– Da, dar doar ne-am salutat, nu am avut timp să stăm de vorbă. Era și el bucuros, îți dai seama…

– Ați fost felicitați de președintele Iușcenko, premierul Boc l-a sunat personal pe Mircea Lucescu să-l felicite… Ce părere ai despre atitudinile oamenilor politici?
– Habar n-aveam, sincer să-ți spun. Eu știu doar de telefoanele pe care le-am primit personal.

– Veți fi invitați la Kiev la sediul președinției?
– Nu știu nimic despre asta, dar dacă se va face, atunci va fi la finalul campionatului. Mai avem două meciuri de jucat în campionat și finala Cupei Ucrainei, cu Poltava. Ar fi frumos să mai câștig un trofeu, îți dai seama. Una peste asta, suntem vicecampioni deja, am luat Cupa UEFA, dacă învingem si la Dnepropetrovsk, pot spune că am avut un sezon superbun.

– Uite, mă uit pe reperele carierei tale de fotbalist… La un moment dat, ai fost împrumutat la Bacău, pe urmă ai revenit la Rapid. Ce s-a întâmplat?
– Nu a fost un moment prea plăcut pentru mine. Nu am mai fost dorit la Rapid, a venit soluția unui împrumut temporar, iar eu am acceptat. Mi-a prins foarte bine și, pe această cale, vreau să le mulțumesc d-lor Poenaru, care era antrenorul echipei, și Chivorchian, care era președintele. M-au ajutat într-un moment în care cariera mea era în cumpănă și nu am uitat acest lucru.

– Am înțeles că fostul tău coechipier, Timoșciuk, care joacă la Zenit Sankt-Petersburg, a venit cu trofeul câștigat anul trecut și l-a expus în toate centrele fotbalistice ale Ucrainei. Nu poți face și tu același lucru cu nea Mircea? Luați trofeul și arătați-l și românilor, în special tinerilor fotbaliști, care au nevoie de astfel de exemple.
– Știi, eu nu sunt un tip căruia să-i placă festivitățile și ieșirile, dar cred că pentru chestia asta aș putea face o excepție. Dar, trebuie vorbit și cu nea Mircea, pe urmă cu cei de la club… Crezi că ne-ar lăsa să venim cu trofeul în România? Din Rusia în Ucraina e altceva, este practic același spațiu cultural și politic…

– Un pronostic pentru finala Ligii? Manchester sau Barcelona?
– Manchester. Sper să fie ei…

– Mai e puțin și se termină sezonul. Ce o să faci? Pleci prin țările calde sau vii în România?
– Prima dată voi veni în România. Pe urmă, o să vedem. Nu m-am decis încă.

– Atunci, treci pe la redacția ziarului Prosport. Meriți felicitările noastre…
– Da, de ce nu? Râde… OK, vorbim.

– Mult noroc, Răzvan, nu pot să mă abțin să nu te felicit încă o dată!
– Merci mult și ne auzim în România!