Acasa » Oltchim, critici inegale

Oltchim, critici inegale

20 apr. 2009, 17:22,

Oltchim a dat cu piciorul unei șanse rare: calificarea în finala Ligii Campionilor.

Teoretic, echipa din Rm. Vâlcea și-a îndeplinit obiectivul, practic a tratat cu ușurință și lipsă de profesionalism cel mai important moment al sezonului.

Ceea ce frapează nu este însă înfrângerea propriu-zisă, ci atitudinea afișată de cei implicați. Zâmbete largi, declarații generaliste, justificări tehnice. Prea mult fatalism și nonșalanță, de parcă era normal ca Viborg să șteargă pe jos cu „naționala” României în manșa-tur de la Vâlcea.

În ciuda eșecului, criticile au fost puține. De ce? Pentru că judecăm inegal, în funcție de simpatii. Radu Voina e cool! Mestecă gumă și zâmbește. Nu dă bine să-l tragi de pulpană și să-l acuzi că eșecul e al lui în proporție de 90 la sută! Dacă era Gheorghe Tadici, se schimba situația! „Satrapul” din Zalău mergea tăvălit la greu, pentru că țipă și e încruntat. Tot așa, nu e diplomatic să atragi atenția că sunt jucătoare la Oltchim care au mari șanse să „moară speranțe după ce s-au născut mari talente”, sau că altele și-au cam epuizat doza de vitalitate.

De ce a pierdut Oltchim? Pentru că a avut pe teren și pe bancă o singură persoană care s-a ridicat, mental, la înălțimea evenimentului: Luminița Huțupan Dinu. În rest, doar câteva zvâcniri din partea a două-trei jucătoare și un sentiment plenar de automulțumire.