Înfrângere bănoasă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Când scriu aceste rânduri, nu știu dacă transferul lui Rădoi la Al-Hilal a fost definitivat. Probabil că da. Cu excepția lui Lupescu, cumpănit ca nemții lângă care a înflorit ca jucător, toată lumea a trâmbițat saltul lui Rădoi în puțul cu petrodolari. De fapt, un salt înapoi în plan sportiv, un compromis cât un cântec de lebădă îngăduit atâtor vedete moleșite aspirate de fotbalul arab. Unde se câștigă enorm, așa cum un manelist poate fi mai îndestulat decât un solist de pe scândura operei. Cum ieșirea din planul competitiv înseamnă și despărțirea de echipa națională, să fluturăm batistele înspre Mirel, atuul lui Olăroiu în fotbalul surogat.
 
Altminteri, în iarmarocul sărac vegheat de zâmbetul tenebros al lui Mitică și de scorțoșenia de fațadă a lui Mircea Sandu o singură echipă se mișcă dezinvolt, capabilă să înfrunte returul cu argumente tari. E vorba de CFR Cluj, campioana și deținătoarea Cupei, hotărâtă să recidiveze. Pentru că are portofelul plin, nu se smiorcăie ca alte competitoare, ci transferă masiv, permițându-și și un salt uimitor, ce-i drept, cu plasă dedesubt, cooptând un antrenor vopsit în consilier, de talia cehului Uhrin. Același care o pusese pe picioare pe Poli Timișoara, scuturând-o de melancolie. Se zice că CFR și Rapid ar fi rude de sânge. O nepoată zvăpăiată și o bunică decăzută.