Codul samurailor

Alina Dumitru trăiește, pe tatami și în viața de zi cu zi, ghidată de un cod moral cu 7 reguli esențiale. 2008 se apropie de sfârșit, dar Alina Dumitru continuă să trăiască sub „efectul Beijing”. Prima medaliată a României la Olimpiadă a amânat revenirea în sală pentru a savura în continuare gustul plăcut al aurului olimpic.

Cine merită să fie sportiva anului? Alina Dumitru sau Pușa Tomescu?
De ce nu Sandra Izbașa, Georgeta Andrunache sau Viorica Susanu? Toate deținem aceeași performanță… Nu cred că sunt în măsură să dau un răspuns. Fiecare ar avea argumente pro. Eu am bătut-o pe japoneză, maratonul e cea mai grea probă olimpică… Poate ar trebui un singur premiu cu cinci câștigătoare…

A fost cel mai bun an din viața ta?
Din punct de vedere sportiv, da. Aurul olimpic îl face cu adevărat unic. Din punct de vedere personal, extrasportiv, nu a avut nimic special.

Te-a schimbat titlul de la Beijing? Ai devenit mai atentă cu imaginea ta?
În privința acestui aspect, da, m-a schimbat. Lumea a început să mă recunoască pe stradă și nu mai pot să mă ascund în mulțime, ca înainte. Sunt mai atentă cum mă îmbrac, ce spun și pe unde mă afișez.

Care a fost gestul de recunoștință care te-a impresionat cel mai mult?
Primirea de la aeroportul Otopeni. Au venit o mulțime de copii din țară, mici judoka, să mă întâmpine. Bucuria copiilor e atât de sinceră și de molipsitoare că te marchează pentru mult timp.

Privești des în urmă?
Nu. Mai mult spre viitor. Îmi aduc aminte de tot ce a fost, dar nu trăiesc în trecut.

Hai să privim o clipă totuși spre trecut. Care a fost momentul tău de cumpănă în cariera sportivă?
Au fost două. Când eram mai mică, am găsit cu greu un echilibru între judo și școală. La un moment dat îmi era teamă că nu voi putea continua pe ambele părți, dar am reușit să le îmbin. Apoi, a mai fost un moment delicat anul trecut, când m-am operat de fibrom uterin. M-am speriat mai mult la gândul să nu reapară, să fie ceva mai grav. Dar a trecut…

Există hazard în viața sportivilor, sau totul este programat?
Doar 10 la sută e hazard. Restul de 90 la sută este calculat.

Te-ai gândit că ai ridicat ștacheta foarte sus și că acum oamenii așteaptă mult de la tine?
Da, m-am gândit. Voi face totul ca să nu-i dezamăgesc, să le arăt în continuare că sunt o mare campioană. Totuși, până la aurul olimpic cucerisem de cinci ori titlul european, deci ștacheta era oricum ridicată.

Ce ai alege? Banii sau fericirea?
Sunt tentată să răspund repede, alegând fericirea. Dar, dacă mă gândesc mai bine, cred că ar fi perfect să am câte un pic din fiecare. Nu se bat cap în cap, ci se completează.

În ce perioadă a zilei ai potențial maxim?
Nu m-am gândit niciodată… Cred că seara.

Cunoști cele șapte reguli din codul moral al judoului?
Da. Prietenie, curaj, sinceritate, modestie, respect, control de sine și politețe.

Multe se regăsec și în codul samurailor, Bushido. Te caracterizează toate?
Da, categoric. Cine ajunge în vârf nu poate ignora niciuna dintre cele șapte reguli. Și nu doar la judo, ci în toate sporturile. Campionii olimpici se nasc doar din caractere adevărate, iar eu încerc chiar și viața de zi cu zi să mi-o trăiesc prin prisma acestui cod. Iar de cele mai multe ori reușesc!

Un apartament de la Poteraș
Alina a avut parte de o nouă surpriză. La gala organizată anual de Primăria sectorului 6 din București, judoka a fost informată de primarul Cristian Poteraș că va primi un apartament. Alina locuiește în prezent cu părinții.

Alina Dumitru:
„Voi face totul să nu dezamăgesc în continuare”.
„Bani și fericire. Câte puțin din fiecare”